Tulburarea de spectru autist – provocarea din zilele noastre

Tulburarea de Spectru Autist a devenit în ultimii ani un subiect de larg interes atât pentru specialişti, datorită creşterii prevalenţei, cât şi pentru persoanele afectate şi îngrijitorii lor.

Statistica Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, la nivel global, arată că 1 copil din 100 este afectat, iar la nivelul ţării noastre, prevalenţa autismului este de 14,3% în rândul copiilor înscrişi în şcoala primară. Important de menţionat este că fecvenţa apariţiei este mai mare la băieţi decat la fete, deoarece unele simptome nu sunt luate în considerare din cauza ideilor preconcepute legate de cum ar trebui să fie comportamentul fetelor.

Aşadar, ce este tulburarea de spectru autist sau autismul?

Conform DSM, este o tulburare de neurodezvoltare ce întruneşte criteriile triadei autiste: alterarea calitativă a interacţiunii sociale, alterarea calitativă a comunicării şi prezenţa stereotipurilor în activitaţi şi interese. Altfel spus, o persoană afectată de această tulburare prezintă dificultăţi marcante în interacţiunea cu semenii săi, dificultăţi în iniţierea şi susţinerea comunicării cu cei din jur, funcţionarea acesteia fiind reglementată de anumite tipare care sunt foarte greu de înţeles şi acceptat de către cei din jur. Adesea, această tulburare este însoţită şi de dizabilitate intelectuală, ce îngreunează recuperarea.

Inclusiv termenul de „autism” defineşte comportamentul ca fiind o centrare către sine, ridicarea unor baraje între lumea interioară a persoanei şi cei din jur.

Cauza acestei tulburări de neurodezvoltare nu a fost determinată încă, însă se consideră că funcţionarea atipică a creierului este influenţată de numeroşi factori, precum cei genetici şi de mediu.

Cum arată autismul?

Tulburarea de spectru autist cuprinde o varietate de particularităţi comportamentale, motiv pentru care nu vom întâlni două persoane identice.

Printre particularităţile de comportamente pe care părinţii sau îngrijitorii le observă la copil şi le prezintă medicului de specialitate sunt: „parcă nu ne aude, nu se întoarce când îl strigăm pe nume”, „nu vorbeşte ca un copil de vârsta lui şi repetă cuvintele pe care le aude”, „nu se joacă cu copiii, nu se joacă singur cu maşinuţele, le învârte roţile şi le aliniază”, „se joacă cu apa de la robinet”, „se uită toată ziua la televizor sau pe telefon şi ştie toate reclamele, cântecelele”, „când îl scot din rutina lui devine agitat, ţipă şi se loveşte singur”, „este foarte agitat când schimbăm traseul”.

Interacţiunea socială a copilului cu autism debutează cu deficite în exprimarea afecţiunii. Ca bebeluş este foarte cuminte şi se joacă singur ore în şir, fără a căuta companie, iar după ce mai creşte, nu caută interacţiunea cu persoanele apropiate. Inclusiv după plecarea mamei din cameră, atitudinea lui este detaşată. Nu caută afecţiunea persoanelor de referinţă şi nu privesște interlocutorul în ochi.  De cele mai multe ori pare neatent, se loveşte des, însă nu plânge datorită pragului crescut la durere.

Limbajul îşi pierde funcţia de comunicare, copilul are dificultăţi în a înţelege şi a învăţa verbele şi utilizează pronumele personal la persoana a II-a şi a III-a: „Edi vrea apă”. Sunt afectate pronunţia, intensitatea şi ritmul în vorbire. Copilul poate prezenta ecolalie (repetarea anumitor cuvinte) şi prozodie (o intonaţie particulară), cu o comunicarea nonverbală deficitară.

Specifice tulburării de spectru autist sunt comportamentele marcate de stereotipii şi manierisme, precum: fluturatul mânuţelor, ţopăitul, mersul pe vârfuri şi legănatul, însoţite de gesturi, atitudini şi mişcări faciale ciudate.

Stereotipul de viaţă al unui copil cu tulburare de spectru autist este dictat de rezistenţa la schimbare: se îmbracă cu aceeaşi haină, mănâncă din aceeaşi farfurie care este aşezată în acelaşi fel ca de obicei, respectă aceleaşi ritualuri la nesfârşit.

Pot dezvolta obsesii pentru diverse obiecte ciudate, precum un ciob, o piatră, o sfoară sau pentru anumite sunete, precum sunetul apei care curge la robinet.

Toate aceste particularităţi enumerate mai sus îngreunează funcţionalitatea copilului şi integrarea lui în societete, însă cu ajutorul nostru, al tuturor, putem să creăm un mediu în care fiecare are locul şi rolul său, un mediu în care empatia, răbdarea şi sprijinul să primeze prejudecăţilor.

Pricop Nadia

Psiholog Clinician

Scroll to Top