Ruxandra Dragomir

Influența memoriei psihosociale asupra familiei moderne

Familia modernă reprezintă schimbarea mentalității în societate și este încă întâmpinată cu anumite dificultăți de unele persoane. Pentru a vedea ce s-a schimbat și de ce, este nevoie să analizăm situația familiei tradiționale. Ce este familia tradițională? Ca și caracteristici, familia tradițională era bazată în general pe necesitate mai degrabă decât pe iubire. Căsătoriile erau aranjate și ascundeau diverse motive, fie că erau pentru anumite beneficii sau constrângeri sociale pornite de la mentalitatea colectivă că a-ți întemeia o familie este o datorie și nu te vei realiza în viață fară îndeplinirea acestui scop. Divorțul se realiza greu, iar oamenii nu vedeau acest lucru ca pe un semn bun. O persoană care era singură,  nu avea o reputație bună. În familia tradițională, erau roluri bine stabilite între bărbat și femeie: bărbatul era “stâlpul familiei”, cel care muncește, iar femeia este cea care are grijă de copii și de casă. Familia modernă, schimbarea mentalității în societate: În prezent, familia modernă este preponderentă și preferată de tineri. Ea a dus la modificarea familiei tradiționale prin dezvoltarea și emanciparea femeii. Rolurile din familie s-au schimbat complet, iar acum bărbatul nu mai este singurul stâlp al casei. Femeile pun mult mai multă importanță pe carieră și dezvoltare personală, devin egale bărbatului pe plan economic, social, profesional. În familia modernă divorțul este ușor de obținut, iar ideea cum că partenerii trebuie să rămână împreună orice s-ar întâmpla, dispare. Persoanele care suferă abuzuri și devin victime ale violenței domestice ies mult mai repede din relație. Pe ce piloni se construiește familia modernă? Familia modernă este constituită prin sentimente de dragoste, respect și loialitate. Oamenii sunt mai independenți financiar și nu mai este nevoie să depindă de partener, având nevoie de el că să supraviețuiască. Dispare ideea că trebuie să avem un singur partener și să trăim cu acesta toată viața. Viața romantică și de cuplu devine mai diversă și mai flexibilă. Schimbările care au loc în societatea modernă privind familia, sunt încă privite ca pe o amenințare de către unele persoane. Trebuie să se țină cont de faptul că în trecut, multe familii erau nefericite și trăiau împreună din obligație. Violența domestică era un element obișnuit în familia tradițională, însă pentru familia modernă acest lucru nu mai este tolerat.  Se căștigă respectul reciproc și înțelegerea. Partenerii se apropie unul de altul pentru că se îndrăgostesc și se cunosc fară să apară obligații și constrângeri, tot odată se pot despărți foarte ușor, iar aici câștigă diferența de valori și opinii care poate deveni un impediment în relație. Ruxandra DragomirPsiholog clinician

Ce spune manualul de diagnostic despre autism? Noutăți și interpretări ale specialiștilor

Atunci când vine vorba de stabilirea unui diagnostic, medicii folosesc un anumit set de criterii standard care definesc tulburarea și o interpretează folosind un limbaj comun preluat dintr-una din aceste două cărți numite DSM sau ICD. Ce este DSM-5? Pentru evaluarea psihiatrică medicii pot folosi una dintre cele două cărți menționate anterior. ICD înseamnă “Clasificarea Internaţională a Bolilor şi Problemelor de Sănătate” și este mai des întâlnită la medici, iar DSM înseamnă “Manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale” și este o carte folosită des în psihologie. În acest articol voi vorbi despre cea din urmă. Cea mai recentă ediție a cărții DSM a fost publicată în 2013 și este ediția a-5 a. Este publicată de Asociația Americană de Psihiatrie (APA) și este folosită de către diverși specialiști în domeniul sănătății mentale sau chiar domeniul juridic pentru a determina diagnosticul unui pacient în urma evaluării. Ce spune DSM-5 despre autism? În primul rând trebuie să știm că autismul este clasificat ca și tulburare de neurodezvoltare. Ce sunt acestea? Conform DSM-5, tulburările de neurodezvoltare reprezintă un grup de afecțiuni cu debut în perioada de dezvoltare. Ele se manifestă devreme în cursul vieții, în perioada preșcolară a copilului și se caracterizează prin deficite de dezvoltare în arii diverse precum aria socială, profesională, școlară, personală. De multe ori, aceste tulburări apar în comorbiditate una cu cealaltă. De exemplu în ADHD prezintă și tulburări de învățare, iar în autism prezintă tulburări de dezvoltare intelectuală. Autismul, conform DSM-5: Tulburarea din spectrul autismului include tulburările cunoscute anterior sub numele de: autism infantil, autism al copilăriei, autism Kanner, autism cu funcționalitate ridicată, autism atipic, tulburarea pervazivă de dezvoltare nespecificată în altă parte, tulburarea dezintegrativă a copilăriei și tulburarea Asperger. Manifestările tulburării variază în funcție de gravitatea afecțiunii, vârstă și nivelul de dezvoltare. Din această cauză i s-a dat denumirea de tulburare de spectru.  Simptomele pot fi observate clar în cel de-al doilea an de viață al copilului, dar se pot vedea și înainte de 12 luni dacă acestea sunt severe. Care sunt criteriile de stabilire a diagnosticului? Tulburarea de spectru autist are 3 niveluri de severitate: •  Nivelul 1 în care prezintă o inflexibilitate comportamentală și dificultăți de relaționare ce interferează semnificativ cu funcționarea într-unul sau mai multe contexte. Necesită susținere. •  Nivelul 2 are arii de dezvoltare precum limbajul și relaționarea destul de sever afectate și prezintă dificultăți la schimbare. Necesită susținere substanțială •  Nivelul 3 necesită susținere foarte substanțială, ariile de dezvoltare fiind afectate sever; Nivel foarte scăzut de relaționare și incapacitate de adaptare. Pentru a stabili aceste niveluri, se urmăresc următoarele criterii: •  Carențe în comunicarea verbală și non-verbală și interacțiunea socială. •  Modele restrictive, repetitive de comportament: activități și interese anormale precum  felul în care utilizează obiecte, insistența pentru uniformitate, fixații, modele de gândire rigide, sensibiliate la anumiți stimuli, etc. •  Simptomele trebuie să fie prezente în perioada timpurie de dezvoltare.  •  Simptomele provoacă afectare clinică semnificativă în domeniile social, profesional sau în alte domenii importante de funcționare la momentul actual. Toate aceste criterii se observă prin multiple evaluări medicale și psihologice și se stabilesc prin interviuri și teste ce arată prezența simptomelor. În funcție de severitatea tulburării, se va face un plan de intervenție care va ajuta la îmbunătățirea comportamentului și ameliorarea unor simptome. Ruxandra DragomirPsiholog clinician

Scroll to Top