Rolul psihologului în terapia pentru autism – Când? Cum? Cu ce frecvență?

Cuprins

Autismul reprezintă o tulburare în dezvoltare, caracterizată prin dificultăți în comunicare și interacțiune socială, abilități cognitive reduse, stereotipi și autostimulări.

Primele semne că dezvoltarea copilului nu este una normală, raportată la majoritatea, în general sunt văzute de unul sau ambii părinți. Astfel, este solicitat ajutorul specialiștilor de către unul dintre părinți. Altă situație, este cea în care medicul pediatru, la unul dintre controalele obligatorii ale copilului mic, constată dificultăți.

În fiecare dintre aceste situații, părintele solicită ajutorul, pentru a afla ce se întâmplă cu copilul său.

Atunci când este vorba de autism, psihologul apare în viața familiei, susținând atât nevoile copilului, cât și pe cele ale părinților.

În prezent, există două moduri în care se poate parcurge perioada diagnosticării și a obținerii primelor informații despre diagnostic și planul de intervenție, adaptat nevoilor copilului.

1. Copilul poate primi diagnosticul de la medicul psihiatru, situație în care părinții sunt redirecționați către un psiholog clinician pentru o evaluare amănunțită a abilităților copilului, în fiecare arie a dezvoltării. În urma acestei evaluări, copilul primește un plan de intervenție, i se recomandă anumite tipuri de terapii (logopedie, terapie de integrare senzorială, terapie ABA) și/sau specialiști din alte domenii (somnolog – în cazul identificării unor probleme cu somnul, kinetoterapeut – dificultăți în aria psihomotrică, etc).

2. Copilul poate ajunge inițial, în cabinetul unui psiholog clinician, acesta realizându-i evaluarea psihologică. În urma evaluării, dacă se constată întârzieri în dezvoltarea copilului, raportate la vârsta cronologică a acestuia, pe lângă un plan de intervenție care să vizeze dezvoltarea abilităților, psihologul recomandă și evaluarea psihiatrică, în vederea obținerii unui diagnostic psihiatric.

În continuare, psihologul este esențial să facă parte din procesul terapeutic al copilului, dar și al părinților. Da, și al părinților. Odată cu aflarea diagnosticului, viața întregii familii se schimbă. Credințe despre viață, așteptări, nevoi neîmplinite, furie, toate acestea vor ieși la iveală. Astfel că, și părinții au nevoie de ghidaj specializat, pentru a integra cu cât mai multă ușurință aspecte care țin de copil, schimbările pe care prezența acestuia dar și a diagnosticului le vor avea în viața de familie și de cuplu.

Astfel că, în momentele de după primirea diagnosticului, părinții pot accesa servicii de consiliere/psihoterapie individuală. Este important pentru aceștia să apeleze la un psiholog familiarizat cu autismul, pentru a le oferi informații clare despre diagnostic, despre modul în care își pot susține copilul în dobândirea anumitor abilități acasă. Totodată, adulții, ca părinți ai unui copil cu autism, au nevoie să lucreze la ei, la emoțiilor lor, pentru acceptarea, înțelegerea și gestionarea cât mai eficientă a acestora, dar și la așteptările și proiecțiile legate de copil, care în cele mai multe din cazuri apar la viitorii dar și proaspeții părinți.

În situațiile conflictuale de acasă, dintre copii (dacă există doi sau mai mulți copii ai familiei), dintre copil și părinți, psihologul poate interveni prin intermediul consilierii parentale, pentru a oferi susținere dar și ajutor punctual pentru gestionare eficientă. Poate fi vorba despre tantrumuri ale copilului, dificultăți de comunicare a nevoilor și emoțiilor sau interacțiunea cu ceilalți.

Psihologul poate ghida în acest mod părinții și în legătură cu familia de origine, modul în care pot comunica familiei diagnosticul, implicațiile acestuia, dar și limitele puse referitoare la interacțiunea dintre bunici și copii. Este important ghidajul părinților în gestionarea emoțiilor referitoare la interacțiunea copilului cu mediul exterior (atât fiind vorba despre dificultatea copilului de a se adapta la cerințele mediului exterior prin gradiniță, școală, cât și prin faptul că anumite comportamente pot fi neînțelese și pot deranja: în autobuz, la doctor, la magazin. În astfel de contexte, pot apărea tantrumuri, autostimulări și mai evidente, iar părintele are nevoie să se calibreze emoțional pentru a le putea depăși într-un mod cât mai eficient, dar și pentru a putea integra posibila lipsă de informație sau empatie a oamenilor din exterior).

Pe de cealaltă parte, psihologul ca specialist, va coordona procesul terapeutic al copilului. Acesta va păstra legătura cu terapeuții implicați, urmărind progresul, abilitățile pe care le dezvoltă cu mai multă ușurință, dar și pe cele la care este nevoie de mai mult suport. În funcție de abilitățile copilului și de rapiditatea cu care acesta le integrează pe cele noi, periodic se realizează evaluarea de către psiholog, actualizând planul de intervenție. Această evaluare poate avea loc o dată la două săptămâni, o dată sau de două ori pe lună.

Este esențial ca, ulterior depistării diagnosticului de autism, părinții să solicite ajutor. Se vor simți confuzi, furioși sau poate nu vor accepta cu ușurință adevărul, însă pentru a-i oferi copilului un mediu optim dezvoltării sale și atingerii potențialului maxim, părinții să reușească să se stabilizeze psihic într-o anumită măsură. Doar în acest mod, ei se pot conecta cu copilul și îi pot vedea nevoile reale, tocmai pentru a-i fi ghid în viață.

Roxana Stănescu
Psiholog Clinician

Scroll to Top