Prin ochii dragostei: Autismul în familie

Privesc în urmă cu mult timp, într-o zi care avea să-mi schimbe complet viața. Medicul psihiatru a spus cele mai grele cuvinte pe care le puteam auzi…,,Copilul tău este mai diferit decât restul, are autism’’.

În acel moment, am simțit cum pământul se supurează sub picioarele mele, nu am știut ce să simt sau ce să gândesc. Am fost copleșit de teamă, neliniște și îndoială. Nu am înțeles pe deplin ce înseamnă să ai un copil cu autism. M-am întrebat cum voi face față, cum îl voi ajuta să crească și să se dezvolte într-o lume care pare atât de complicată și ce te poate copleși ușor.

După o perioadă mai lungă de timp, după ce am procesat șocul și trauma, am învățat să accept și să iubesc acest aspect al copilului meu; am descoperit o nouă perspectivă asupra lumii, o lume în care diferențele nu sunt doar acceptate, ci și celebrate. Am învățat să apreciez fiecare reușită mică, fiecare zâmbet și fiecare moment de conexiune pe care îl împărtășim.

Am învățat să fiu un părinte mai empatic, mai răbdător și deschis la minte. Am învățat să văd frumusețea în lucrurile simple și să găsesc bucurie în fiecare zi. Am început să îmi redefinesc așteptările și să mă bucur de drumul nostru unic, cu toate obstacolele și reușitele sale.

În fiecare zi, copilul meu mă învață să fiu un om mai bun. Îmi arată că dragostea și acceptarea nu cunosc limite și că fiecare individ este special în felul său.

Chiar dacă drumul nostru este uneori dificil, nu mi-aș dori să fie altfel. Sunt tată de copil cu autism, iar copilul meu este o binecuvântare și o lumină în viața me, iar autismul său este doar o mică parte din ceea ce îl face atât de special.

D.R.M.

Scroll to Top