În căutarea echilibrului

Am un băiețel minunat numit L. În vârstă de 8 ani, de când era mic el a fost mereu plin de energie și foarte activ. În timp ce alți copii stăteau liniștiți la școală L. își găsea mereu drum în mijlocul orelor, fiind incapabil să stea locului pentru o perioadă mai lungă de timp.

Copilul meu întâmpina des dificultăți în concentrare și organizare, își pierdea adesea lucrurile și avea dificultăți în realizarea temelor sau sarcinilor ușoare uneori…

În ciuda inteligenței și creativtății pe care L. o are am văzut cum notele lui mereu fluctuau…de aia am început să îmi pun întrebări și să doresc răspunsuri în special când profesorii mi-au atras atenția în legătură cu comportamentul lui.

Atunci am decis să găsesc un specialist cu care să vorbesc despre situația cu care mă confruntam, iar acesta după ce a realizat o evaluare psihologică a ajuns la concluzia că acesta are diagnosticul de ADHD.

Diagnosticul acesta a fost ca o clarificare pentru mine, înțelegând mai bine comportamentul pe care îl avea și nevoile sale specifice. Am început să lucrez cu cadrele didactice în vederea găsirii unor metode de a gestiona mai bine situațiile cu el în care nu se conformează regulilor clasei.

Deși a fost un proces greu, să observ că copilul meu este diferit și să aud constant această remarcă, realizez odată cu trecerea timpului că L. este perfect în modul lui de a fi, toți suntem aici pe pământ cu un anume scop, iar al lui este de a fi propria persoană, indiferent de ce înseamnă acest lucru.

Sunt mândră de copilul meu, sunt mândră de mine fiindcă am învățat multe de la el și rămân recunoscătoare, fiindcă el este un dar.

A.M.P

Scroll to Top