Dezvoltare socio-emoțională – informații esențiale pentru stimularea inteligenței emoționale a copiilor

Cuprins

Dezvoltarea socio-emoțională a copilului reprezintă fundamentul pe care se construiește o viață împlinită și relații interpersonale sănătoase în viitor. În timp ce dezvoltarea fizică a copilului este adesea ușor de observat și de evaluat, dezvoltarea sa socio-emoțională poate fi mai subtilă și mai complexă. În acest articol ne-am propus să vorbim pe larg despre dezvoltarea socio-emoțională – de ce este atât de importantă în copilărie și adolescență, care sunt factorii care influențează aceste componente și ce strategii poți aplica pentru a contribui la evoluția sănătoasă a copilului.

1. Dezvoltarea socio-emoțională – ce înseamnă și de ce este atât de importantă?

Fotografie de Alvin Mahmudov pe Unsplash.com

Dezvoltarea socio-emoțională este un proces complex prin care copiii își formează și își dezvoltă capacitatea de a înțelege, exprima și gestiona emoțiile, precum și de a construi și menține relații sociale pozitive. Aceasta reprezintă o componentă esențială a dezvoltării generale a copilului și joacă un rol crucial în succesul său pe termen lung, atât în viața personală, cât și în cea profesională.

Este important ca orice copil să se dezvolte sănătos din punct de vedere social și emoțional. Abilitățile de comunicare, empatie și cooperare căpătate în copilărie sunt esențiale pentru construirea și menținerea relațiilor sănătoase pe tot parcursul vieții. Aceste abilități ajută la formarea unor relații puternice cu familia, prietenii și ulterior, cu partenerii de viață. În copilăria timpurie, dezvoltarea socio-emoțională se manifestă prin capacitatea de a forma atașamente sigure cu părinții sau îngrijitorii (bonă, bunici etc.), de a-și exprima și gestiona emoțiile și de a interacționa pozitiv cu cei din jurul lor. În adolescență, dezvoltarea socio-emoțională se aprofundează, pe măsură ce copiii devin mai conștienți de sine și își formează identitatea personală. Capacitatea de a gestiona emoțiile și de a naviga relațiile sociale devine și mai importantă în această perioadă de tranziție. Copiii și adolescenții care au beneficiat de o dezvoltare socio-emoțională sănătoasă ajung adulți capabili să formeze și să mențină relații de calitate, să facă față provocărilor vieții și să ia decizii responsabile.

Cu toate acestea, trebuie să menționăm faptul că dezvoltarea socio-emoțională nu este un proces limitat doar la etapa copilăriei sau adolescenței, ci trebuie să fie o preocupare pe toată durata vieții. Indiferent de vârstă, este important să stimulăm și să îngrijim aceste aspecte ale dezvoltării noastre sociale și emoționale.

2. Dezvoltarea socio-emoțională a copiilor din primele luni de viață, până în adolescență

Dezvoltarea din punct de vedere social și emoțional din copilărie, până în adolescență, reprezintă baza pentru o viață de adult sănătoasă și echilibrată. O dezvoltare socio-emoțională deficitară poate avea efecte negative semnificative asupra relațiilor interpersonale, sănătății mentale, succesului profesional și bunăstării generale a individului în viața de adult. În continuare vom vedea ce rol are dezvoltarea emoțională la copii, din primele luni de viață, până în adolescență.

Perioada între 0-6 ani (copilărie timpurie)

Fotografie de Danik Prihodko pe Pexels.com

În primele luni de viață ale oricărui copil se formează atașamentul față de părinți sau îngrijitori. Acest atașament oferă un sentiment de siguranță și încredere, fiind esențial pentru o dezvoltare emoțională sănătoasă. Bebelușii reacționează la atingeri blânde și la îmbrățișări și încep să își exprime nevoile și dorințele prin plânsete, zâmbete și alte semnale nonverbale. Copiii care cresc într-un mediu sănătos, cu multă iubire și atenție din partea părinților, vor începe să își dezvolte și empatia – un exemplu bun în acest sens este bebelușul care încearcă să consoleze pe cineva care plânge prin atingeri blânde sau chiar îmbrățișări. 

Pe măsură ce cresc, copiii încep să își îmbunătățească abilitățile sociale și emoționale prin interacțiunile cu ceilalți și prin explorarea mediului înconjurător. Cei mici vor interacționa mult mai activ cu alți copii de vârsta lor, se vor implica în jocuri de grup și vor dezvolta prietenii. Tot în această perioadă de copilărie timpurie încep să învețe reguli sociale de bază, cum ar fi împărțirea și așteptarea rândului, dar și strategii de rezolvare a conflictelor care ar putea să apară. Este extrem de important ca cei mici să aibă parte de susținere și încurajare din partea adulților – în acest fel ei vor crește cu o imagine de sine pozitive și vor începe să aibă încredere în propriile abilități.

Perioada de 6-12 (copilărie mijlocie)

Fotografie de cottonbro studio pe Pexels.com

În copilăria mijlocie, cuprinsă între vârsta de 6 și 12 ani, dezvoltarea socio-emoțională continuă să fie un aspect esențial al creșterii și dezvoltării copilului. În această perioadă, copiii încep să își consolideze și să își extindă abilitățile sociale și emoționale într-un mod mai complex și mai profund. Vorbim în mod special de o îmbunătățire la nivelul comunicării. În această perioadă copiii vor reuși să își exprime mult mai bine gândurile și sentimentele și vor învăța să interpreteze corect limbajul nonverbal al celor din jurul lor. Începând cu vârsta de 6-7 ani, copiii reușesc să stabilească și să mențină relații sănătoase și echilibrate cu cei din jur, relații bazate pe respect reciproc și încredere. 

Relațiile de prietenie cu colegi de școală sau vecini devin mult mai stabile, iar relațiile cu adulți mai complexe, cu un grad mai mare de maturitate. O parte importantă a acestei dezvoltări socio-emoționale este ascultarea activă. Copiii învață să asculte și să înțeleagă punctele de vedere ale altor persoane și să răspundă în mod adecvat la acestea. Tot în perioada de copilărie mijlocie, copiii își dezvoltă abilități de exprimare a emoțiilor într-un mod sănătos și constructiv, în loc să le reprime sau să le exteriorizeze într-un mod negativ. Prin gestionarea sănătoasă a emoțiilor complexe, aceștia vor reuși să facă față stresului și presiunii legate de școală, de relațiile sociale sau ale aspecte ale vieții lor.

Perioada de 12-18 ani (adolescență)

Fotografie de cottonbro studio pe Pexels.com

Adolescența este considerată una dintre cele mai dificile perioade din punct de vedere social și emoțional. Această etapă este marcată de numeroase schimbări fizice, psihologice și sociale, iar tinerii se confruntă cu o serie de provocări și presiuni care pot avea un impact semnificativ asupra stării lor emoționale și relațiilor interpersonale. Însă, dacă adolescenții au avut parte de o dezvoltare socio-emoțională sănătoasă încă din primii ani de viață, vor reuși să treacă mult mai ușor peste provocări. Se vorbește foarte mult despre adolescență și revoluția identității – tinerii experimentează schimbări semnificative în identitatea lor, ceea ce poate duce la confuzie. În această perioadă, prietenii devin din ce în ce mai importanți, iar adolescenții își extind cercul social și încep să identifice grupuri de apartenență. Mulți tineri învață în această perioadă să navigheze în relațiile interpersonale complicate și să negocieze norme sociale și conflicte cu colegii și adulții.

Unii dintre ei se gândesc la planuri de viitor legate de carieră, educație și viață personală. Alții simt din exterior presiunea de a obține succesul sub diverse forme și pot întâmpina dificultăți în gestionarea acestor emoții. De regulă, adolescenții experimentează o gamă largă de emoții intense și fluctuante, iar abilitățile lor de reglare emoțională sunt puse la încercare într-un mod mai complex și mai profund. Tocmai din acest motiv, adolescența poate fi copleșitoare și poate duce la anxietate și depresie, mai ales dacă nu le-au fost stimulate competențele sociale și emoționale de-a lungul timpului.

3. Componenta emoțională și socială a dezvoltării copiilor – informații utile

Atât componența emoțională (cunoscută și sub denumirea de ”inteligență emoțională”), cât și cea socială, joacă un rol extrem de important în dezvoltarea copiilor, după cum bine am văzut mai sus. Aceste componente îi ajută să își dezvolte abilități importante pentru a se adapta la lumea în care trăiesc și includ buna gestionare a emoțiilor, stabilirea unor relații sănătoase, comunicarea eficientă și dezvoltarea empatiei. 

Dezvoltarea inteligenței emoționale a copiilor reprezintă un proces complex și continuu, care necesită mult sprijin din partea adulților (nu doar din partea părinților, ci și a celorlalți adulți cu care acesta interacționează de obicei, cum ar fi bunici sau educatori). Este important ca cel mic să fie încurajat să își recunoască propriile emoții și să le exprime într-un mod sănătos. Iar în acest sens, nu trebuie să uităm faptul că părinții reprezintă un model de gestionare a emoțiilor pentru copii. Învățarea empatiei, promovarea relațiilor interpersonale sănătoase, respectarea regulilor sociale și a normelor de comportament, promovarea rezilienței și rezolvarea conflictelor într-un mod constructiv reprezintă abilități pe care copilul ar trebui să le aibă până ajunge la vârsta adolescenței.

4. Factori care influențează învățarea socio-emoțională – care sunt aceștia?

Dezvoltarea socio-emoțională a copiilor este influențată de o serie de factori, care pot varia în funcție de contextul familial, social și cultural. 

Mediul familial și educațional

Cel mai important este mediul familial. Relațiile cu membrii familiei, stilul de comunicare și interacțiunile din cadrul familiei pot influența modul în care copiii învață să își exprime și să-și regleze emoțiile. Copiii au nevoie de modele bune de urmat din acest punct de vedere pentru un start cât mai sănătos în viață. Să nu uităm că modul în care adulții își gestionează propriile emoții și relațiile interpersonale poate servi ca model pentru comportamentul lor.

Și mediul educațional joacă un rol esențial în dezvoltarea inteligenței emoționale la preșcolari și nu numai. Interacțiunile cu profesorii și colegii, precum și climatul școlar, pot afecta dezvoltarea abilităților sociale și emoționale ale copiilor. Un mediu educațional care promovează cooperarea și respectul poate avea un impact pozitiv asupra dezvoltării lor. Emoțiile la copiii preșcolari pot fi destul de puternice și copleșitoare, aceștia având nevoie de un cadru sigur în care să și le exprime. 

Experiențele de viață

Experiențele de viață, atât cele pozitive, cât și cele negative, pot avea un impact semnificativ asupra stării emoționale și a relațiilor interpersonale. O atenție deosebită trebuie acordată experiențelor negative pentru că acestea pot influența major modul în care copilul se dezvoltă. Lipsa de atenție și îngrijire poate duce la dificultăți în formarea atașamentelor sigure și în dezvoltarea abilităților emoționale. Experiențele de abuz fizic, emoțional sau sexual pot avea efecte devastatoare asupra stimei de sine, încrederii în alții și capacității de a gestiona emoțiile. Adulții care nu au avut sprijinul necesar în copilărie pot fi astăzi observați foarte ușor pentru au de regulă reacții emoționale exagerate în situații stresante sau provocatoare, au dificultăți în controlul impulsurilor și în menținerea relațiilor sociale. Lipsa empatiei, tendința de a genera conflicte și încrederea scăzută în sine sunt alte semne care indică o dezvoltare socio-emoțională deficitară. 

Contextul cultural

Valorile, normele și practicile culturale pot influența modul în care emoțiile și relațiile sunt percepute și gestionate în diferite comunități. Copiii învață despre emoții și relații într-un context cultural specific. Spre exemplu, în unele culturi, exprimarea emoțiilor intense, cum ar fi furia sau tristețea, poate fi descurajată, în timp ce în altele, poate fi considerată un semn de autenticitate și sănătate emoțională. Aceste norme influențează modul în care copiii învață să își regleze și să își exprime emoțiile. 

Copiii crescuți într-o cultură cu un puternic sentiment de comunitate și identitate culturală se pot simți mai siguri și mai susținuți, ceea ce contribuie la dezvoltarea lor emoțională pozitivă. Mai mult decât atât, copiii expuși la multiple culturi pot dezvolta abilități de adaptabilitate și empatie, învățând să aprecieze diversitatea culturală.

5. Strategii și activități de dezvoltare socio-emoțională pentru copii

Copiii nu se dezvoltă de la sine din punct de vedere social și emoțional, ci au nevoie să fie ghidați într-un mod cât mai sănătos în acest proces complex. Există multe activități socio-emoționale care pot fi parcurse de către cei mici alături de părinți, îngrijitori sau educatori, cu un impact major în stimularea inteligenței emoționale a copiilor. Iată câteva exemple în acest sens:

Activități pentru recunoașterea și gestionarea emoțiilor

Un exercițiu bun pe care îl poți face pentru dezvoltarea emoțională a copiilor este întocmirea jurnalului emoțiilor. Copiii pot desena sau scrie despre emoțiile lor zilnice, ajutându-i să devină conștienți de propriile sentimente. Cu cei de vârste mai mici se pot folosi cartonașe cu fețe ce exprimă diverse emoții pentru a discuta despre emoții și situațiile în care apar. Pentru autoreglarea emoțiilor, se pot practica exerciții de respirație profundă sau chiar tehnici de mindfulness.

Activități pentru dezvoltarea abilităților sociale

Activitățile de grup și jocurile de echipă în care copii trebuie să colaboreze sunt cele mai bune pentru dezvoltarea socială. Dacă observi că cel mic are dificultăți în a se integra în grupuri, îl poți înscrie la diverse sporturi sau îl poți încuraja să intre în jocurile de la locurile de joacă. Jocurile de rol pot fi și ele utile în exersarea abilităților de comunicare și rezolvare a conflictelor. Spre exemplu, jocurile care implică negocieri și compromisuri învață copiii să găsească soluții bune la orice conflict sau problemă.

Activități pentru dezvoltarea empatiei

Între inteligența emoțională și dezvoltarea empatiei există o legătură destul de mare. Dacă copilul știe să recunoască emoțiile, el va reuși cu succes să se pună în locul altcuiva. Un exercițiu foarte bun în acest sens este lectura de povești care includ diverse situații emoționale care ajută copii să empatizeze cu personajele. În cazul adolescenților, implicare în activități de voluntariat poate ajuta la dezvoltarea compasiunii și a responsabilității sociale. 

Activități pentru creșterea stimei de sine

Dacă observi că cel mic are o încredere scăzută în propriile forțe, poți încerca diverse jocuri de auto-reflecție care îl încurajează să discute despre momentele în care s-a simțit mândru de el însuși. Nu ezita să îl lauzi pentru comportamentele pozitive și realizări, oricât de mici ar fi, pentru că ajută la consolidarea stimei de sine și a sentimentului de competență. De asemenea, activitățile creative, cum ar fi cele de bricolaj, îi poate aduce copilului o satisfacție personală mare și mai multă încredere în el.

Prin implementarea acestor activități, părinții, educatorii sau terapeuții pot sprijini dezvoltarea socio-emoțională sănătoasă a copiilor, pregătindu-i pentru a deveni adulți echilibrați și empatici.

 6. Rolul terapeutului în dezvoltarea inteligenței emoționale

Sursă foto: shutterstock.com

Terapeutul joacă un rol esențial în dezvoltarea abilităților emoționale la copii, oferind suport specializat, sub diferite forme. De regulă, un astfel de specialist evaluează starea emoțională și socială a copilului, identificând punctele forte și zonele care necesită îmbunătățiri. Pe baza evaluării, terapeutul dezvoltă un plan de intervenție personalizat care abordează nevoile specifice ale copilului. Este important de precizat faptul că acesta creează un spațiu sigur unde copiii se simt liberi să își exprime emoțiile și să exploreze soluții la problemele lor. Construirea unei relații de încredere între specialist și copil este fundamentală pentru succesul intervențiilor terapeutice. 

Iată câteva exemple de astfel de intervenții eficiente în dezvoltarea inteligenței la copii din punct de vedere social și emoțional:

  • Terapia ABA: Terapia ABA sau analiza comportamentală aplicată este o metodă bazată pe principii științifice care vizează îmbunătățirea comportamentelor sociale, emoționale și de învățare prin tehnici de modificare comportamentală. Aceasta este adesea folosită pentru copii cu tulburări de spectru autist, dar poate fi benefică și pentru alți copii care necesită sprijin în dezvoltarea socio-emoțională. Prin intervenții personalizate și implicarea activă a familiei și educatorilor, terapia ABA contribuie la creșterea autonomiei, a stimei de sine și a competențelor sociale necesare pentru o dezvoltare armonioasă.
  • Terapia cognitiv-comportamentală: Terapia cognitiv comportamentală joacă un rol crucial în dezvoltarea socio-emoțională a copiilor, ajutându-i să identifice și să modifice gândurile și comportamentele disfuncționale. Prin tehnici de restructurare cognitivă, copiii învață să înlocuiască gândurile negative cu unele mai realiste și pozitive, ceea ce contribuie la o percepție mai sănătoasă a situațiilor de viață. Terapia cognitiv comportamentală include, de asemenea, strategii de autoreglare emoțională, cum ar fi tehnici de relaxare și mindfulness, care îi ajută pe copii să își gestioneze emoțiile intense și să dezvolte reziliența. În plus, aceasta îmbunătățește abilitățile sociale și de comunicare prin exerciții de rol și antrenament social, permițând copiilor să interacționeze mai eficient și să gestioneze relațiile interpersonale într-un mod sănătos.
  • Consiliere pentru dezvoltare personală: Acest tip de intervenție terapeutică este recomandat în special adolescenților, oferind un cadru de suport și ghidare pentru auto-descoperire și îmbunătățirea competențelor emoționale și sociale. Prin intermediul ședințelor de consiliere pentru dezvoltare personală, adolescenții sunt ajutați să-și identifice și să își înțeleagă emoțiile, să dezvolte strategii eficiente de gestionare a stresului și să își consolideze stima de sine.

Părinții care observă semne ale unei dezvoltări socio-emoționale deficitare în cazul copiilor ar trebui să opteze pentru ședințele de psihoterapie pentru copii. Iată câteva situații în care această intervenție terapeutică este necesară:

  • Copilul prezintă semne de anxietate severă, tristețe persistentă sau pierderea interesului pentru activități,
  • Copilul manifestă un comportament agresiv sau provocator și are probleme cu controlul impulsurilor,
  • Copilul are dificultăți în a-și face sau menține prietenii și evită interacțiunile sociale,
  • Copilul manifestă sentimente de frustrare și demotivare legate de activitatea școlară, are dificultăți de concentrare și de menținere a atenției,
  • Copilul are dificultăți de adaptare la schimbări semnificative (mutarea la o școală nouă, schimbarea domiciliului, nașterea unui frate etc.)

Dacă aceste semne sunt ignorate și copilul nu primește ajutorul și sprijinul necesar, el va păși în viața de adult cu multe insecurități, temeri și dificultăți în gestionarea emoțiilor și a relațiilor sociale.

În concluzie, dezvoltarea socio-emoțională a copiilor reprezintă un aspect esențial al creșterii și formării lor, având un impact semnificativ asupra vieții lor pe termen lung. De la primele luni de viață și până în adolescență, aceste componente influențează felul în care copiii percep și interacționează cu lumea din jurul lor, construind fundația pentru relațiile lor interpersonale, succesul academic și bunăstarea lor emoțională și mentală. Construirea unui mediu sigur, stabil și stimulativ în care copiii pot explora și învăța abilitățile sociale și emoționale esențiale este crucială pentru dezvoltarea lor sănătoasă. Prin implicarea părinților, a educatorilor și a terapeuților putem contribui la cultivarea unor abilități socio-emoționale puternice și la pregătirea copiilor pentru a deveni adulți echilibrați și înțelegători, capabili să facă față provocărilor și să se bucure de reușitele vieții.

Referințe:

  1. https://sci-hub.se/https://doi.org/10.1136/jech.2007.070797
  2. https://sci-hub.se/https://doi.org/10.1111/1467-8624.00291
  3. https://europepmc.org/article/nbk/nbk534819
  4. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC10464161/
  5. https://www.webmd.com/parenting/preschooler-emotional-development
  6. https://www.naeyc.org/resources/pubs/yc/mar2017/teaching-emotional-intelligence

Ștefania Zorcă

Scroll to Top