Copilul tău pare…

Copilul tău pare să fie deranjat atunci când stingi lumina?

Începe tantrumul atunci când vine ora de baie?

E speriat de zgomote și tinde să își ducă mâinile la urechi atunci când sunetele din jur sunt mai puternice?

De multe ori, comportamente pe care le putem descrie ca opoziționiste, manipulative, problematice, apar ca o metodă de a controla mediul, pentru ca acesta să își protejeze sistemul senzorial.

Astfel, este foarte posibil ca informațiile din mediul pe care creierul copilului tău le primește, să nu poată fi integrate și procesate corespunzător. Stimulii pe care acesta îi primește, nu se aliniază în armonia propice, astfel că îl perturbă, generând haos.

În aceste situații, copilul are nevoie să fie expus treptat, să ia contact cu diverse experiențe într-un mod structurat, astfel încât, prin experimentare și exercițiu, să reușească să integreze lumea ca pe un tot unitar.

Ce este integrarea senzorială?

Integrarea senzorială reprezintă un proces biologic înnăscut, care descrie capacitatea creierului de a reuși să integreze și să proceseze informațiile primite din mediul înconjurător. Extrem de multe informații senzoriale sunt direcționate către creierul uman, atât cu ajutorul ochilor și urechilor, cât și cu ajutorul fiecărei părți a corpului nostru. În acest mod este detectată gravitația și mișcările corpului în legătură cu aceasta. De aceea, creierul trebuie să organizeze toate aceste informații, pentru ca astfel să se poată realiza percepțiile, comportamentele, dar și învățarea. Dacă aceste informații primite din mediul exterior nu sunt structurate și procesate în mod corespunzător, rezultatul este reprezentat de dezorganizare, dificultate în învățare, incapacitatea de a face față solicitărilor de zi cu zi.

Integrarea senzorială, devine așadar o componentă vitală în intervențiile care au ca scop învățarea, educarea sau integrarea în colectivitate a persoanelor diagnosticate cu tulburare de spectru autist și nu numai, important este ca aceste elemente să fie recunoscute și să se acționeze asupra lor cât mai devreme.

Cum recunoaștem desincronizarea senzorială?

Ceea ce descrie comportamentele dezadaptative ale copiilor, precum hipersensibilitate la zgomot sau lumină, dificultăți în menținerea posturii sau echilibrului, rezistență crescută la alimente specifice sau chiar nevoia de stimulare crescută, până la durere, dar și altele, este cunoscut sub numele de desincronizare senzorială.

Copilului îi pot fi afectate motricitatea grosieră (alergat, cățărat) sau motricitatea fină (decupat, desenat). Acesta poate avea dificultăți de trezire dimineața sau de adormire seara. Tot în cadrul activităților desfășurate în familie, poate exista rezistență la schimbare, neacceptând haine sau jucării noi, dar și un alt drum spre casă, la întoarcerea de la magazin.

Care sunt sistemele senzoriale în care poate exista desincronizarea senzorială?

Enumerăm următoarele sisteme: vizual, auditiv, olfactiv, gustativ, tactil, vestibular și proprioceptiv.

Dificultățile de procesare senzorială cu referire la văz pot fi marcate de incapacitatea de aprecierea a distanțelor față de obiecte, de a găsi un obiect între mai multe, sau nereușita în aproximarea adâncimii, la coborâtul scărilor.

Dificultățile de procesare senzorială față de auz pot fi reprezentate de faptul că nu sunt percepute anumite sunete, iar altele pot fi foarte deranjante (de aici și tendința anumitor copii de a-și duce mâinile la urechi) sau incapacitatea de a distinge elementele importante dintr-o încăpere în care există zgomot.

Dificultățile de procesare senzorială în sfera tactilă se resimt în rezistențele copilului la anumite texturi, în momentele în care părintele dorește să îi realizeze igiena (contactul cu apa), cu hainele, cu diferite materiale sau suprafețe.

Dificultățile de procesare senzorială în aria olfactivă se pot manifesta în dorința bizară de a mirosi diverse obiecte, cu mirosuri puternice și neobișnuite, în refuzul de a mânca anumite alimente din cauza mirosului sau de a mirosi insistent oamenii.

Dificultățile de procesare senzorială cu privire la vestibular apar în activități legate de înălțime, evitarea urcării sau coborârii scărilor, rezistență în explorarea locurilor de joacă (atitudinea stingheră a copilului).

Dificultățile de procesare senzorială în aria proprioceptivă pot apărea în viața de zi cu zi, atunci când copilul se sprijină cu toată puterea pe obiecte sau persoane, atunci când are o postură nefirească a corpului.

Ce se poate face atunci când sesizăm anumite dificultăți în comportamentul copilului?

Conștientizarea dificultăților întâmpinate de părinți în relația cu copiii, dar și a comportamentelor dezadaptative ale acestora reprezintă un aspect esențial în viitorul copiilor. Adultul este cel care poate oferi resursele necesare dezvoltării armonioase a copilului, însă pentru a reuși acest lucru, părinții au nevoie să se conecteze cu nevoile reale ale celui mic.

Următorul pas esențial îl reprezintă evaluarea senzorială. Un specialist poate observa copilul, îi poate crea anumite contexte în care să vizualizeze nevoile acestuia, iar ulterior poate realiza un plan de intervenție.

Este important să existe o bună colaborare între specialiști și aparținătorii copilului, astfel încât, și acasă să continue expunerea treptată la diferiți stimuli, iar copilului să i se ofere empatia și răbdarea necesare în procesul terapeutic început.

Roxana Stănescu

Psiholog Clinician

Scroll to Top