Consilierea parentală – la granița dintre idealism șI realism

Cuprins

Rolul consilierii parentale

Consilierea parentală este cea care susține părinții pentru înțelegerea propriului copil, a emoțiilor și comportamentelor acestuia, dar și pentru îmbunătățirea relațiilor cu familia și cu mediul exterior. Totodată, prin intermediul acestui proces, părinții pot dezvolta cu mai multă ușurință strategii de gestionare a situațiilor problematice pe care le întâmpină în relația cu copilul. 

Consilierea parentală are la bază colaborarea dintre părinți și specialist, pentru ca relațiile și comportamentele copilului acasă și în celelalte medii în care trăiește, să fie unele cât mai constructive și mai adaptate la normalitate. Pornind de la această colaborare, este important ca specialistul să cunoască cât mai multe aspecte comportamentale, emoționale dar și ce țin de dezvoltarea cognitivă a copilului. Astfel, el poate vizualiza cât mai amplu eventualele dificultăți, împreună cu posibilele cauze ale acestora, care sunt prezente în cadrul familiei.

Importanța colaborării între părinți și specialist

Rezultatele acestui proces sunt condiționate de deschiderea, capacitatea părinților de a lucra cu ei înșiși asupra propriilor traume dar și reușita de a privi cu prezență către copii. 

A privi cu prezență către copil înseamnă să observi comportamente, reacții, fără a judeca sau pedepsi, ci plin de curiozitate, către a înțelege ce anume le-a provocat. Părintele conectat, care își privește copilul cu prezență, nu va minimiza cauza descoperită, ci va oferi înțelegere și validare copilului. El va conștientiza că nu este un adult, ci un copil, cu emoții diferite, dar și cu dificultăți de gestionare ale acestora, căci biologic nu a ajuns la o anumită dezvoltare. Astfel, rolul său de părinte este, prin intermediul unui suport din exterior, să descopere strategii prin care să își învețe propriul copil să facă față cu mai multă ușurință situațiilor neprevăzute din viața sa, să își identifice și să își exprime emoțiile și nevoile într-un mod cât mai sănătos.

Consilierea parentală la granița dintre idealism și realism

La granița dintre idealism și realism, consilierea parentală:

– oferă un spațiu securizant pentru cei doi părinți, în care aceștia comunică dificultățile întâmpinate, fără a se simți judecați,

– întâmpină nevoile părinților și le aduce la suprafață pe cele ale copilului, care pot produce diferite comportamente dezadaptative, prin informații clare despre dezvoltarea mentală a copilului, raportată la vârsta acestuia. Copiii dezvoltă după vârsta de 10 ani anumite abilități mai nuanțate de autocontrol, spre exemplu, astfel că, atunci când sunt mai mici, este irelevant să avem așteptarea ca ei să gestioneze singuri, cu ușurință, anumite situații,

– dezvoltarea unor strategii prin care să gestioneze emoțiile și comportamentele copiilor, dar și modul prin care să îi învețe pe cei mici să o facă,

– oferă o perspectivă obiectivă adulților, încurajând privirea din exterior asupra situațiilor problematice, astfel încât aceștia să aibă acces la o mai mare claritate asupra vieții din cadrul căminului,

– susține părinții în procesul de cunoaștere și înțelegerea a propriului copil, însă ea nu îi însoțește pe aceștia în propriul drum către vindecarea rănilor care interferează cu capacitatea de autocunoaștere, autocontrol. Astfel, adulților cărora le este dificil să aplice o anumită constanță în viața copilului, să se conecteze real cu aceștia, le este recomandat să înceapă propriul proces terapeutic. În acest mod, pot identifica sursa dificultăților cu care se confruntă, dar și strategii prin care să se conecteze mai întâi cu ei înșiși.

Importanța conștietizării nevoilor copilului

Consilierea parentală oferă suportul, pilonii necesari în ceea ce privește dezvoltarea cât mai armonioasă a copilului, prin punerea în lumină a nevoilor acestuia și a modului prin care acționează pentru a-i fi satisfăcute. 

Specialistul oferă pe lângă sprijinul său, informații clare prin care părinții să reușească cu mai multă ușurință să identifice aceste nevoi, observând reacții și comportamente. Însă, în cadrul limitelor adulților și a incapacității acestora de a se calibra și conecta real cu copilul, consilierul recomandă începerea unui proces terapeutic individual. Părintele are nevoie să fie mai întâi în contact cu el însuși, prezent la propria viață și propriile nevoi, pentru a reuși, mai apoi, să se conecteze cu copilul. 

Astfel, idealismul în sensul sănătos, este dat de dezvoltarea emoțională a părinților și de abilitatea acestora de a beneficia de ghidajul specialistului în consiliere parentală, reușind să integreze dezvoltarea fizică și psihică, dar și a strategiilor prin care să vină în întâmpinarea nevoilor copilului. 

Consilierea parentală aduce în viața părinților înțelegere și speranță, reprezentând dovada dorinței de a aduce o schimbare pozitivă în viața copilului.

Roxana Stănescu
Psiholog clinician

Scroll to Top