Ce spune manualul de diagnostic despre autism? Noutăți și interpretări ale specialiștilor

Cuprins

Atunci când vine vorba de stabilirea unui diagnostic, medicii folosesc un anumit set de criterii standard care definesc tulburarea și o interpretează folosind un limbaj comun preluat dintr-una din aceste două cărți numite DSM sau ICD.

Ce este DSM-5?

Pentru evaluarea psihiatrică medicii pot folosi una dintre cele două cărți menționate anterior.

ICD înseamnă “Clasificarea Internaţională a Bolilor şi Problemelor de Sănătate” și este mai des întâlnită la medici, iar DSM înseamnă “Manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale” și este o carte folosită des în psihologie.

În acest articol voi vorbi despre cea din urmă.

Cea mai recentă ediție a cărții DSM a fost publicată în 2013 și este ediția a-5 a.

Este publicată de Asociația Americană de Psihiatrie (APA) și este folosită de către diverși specialiști în domeniul sănătății mentale sau chiar domeniul juridic pentru a determina diagnosticul unui pacient în urma evaluării.

Ce spune DSM-5 despre autism?

În primul rând trebuie să știm că autismul este clasificat ca și tulburare de neurodezvoltare.

Ce sunt acestea?

Conform DSM-5, tulburările de neurodezvoltare reprezintă un grup de afecțiuni cu debut în perioada de dezvoltare. Ele se manifestă devreme în cursul vieții, în perioada preșcolară a copilului și se caracterizează prin deficite de dezvoltare în arii diverse precum aria socială, profesională, școlară, personală.

De multe ori, aceste tulburări apar în comorbiditate una cu cealaltă. De exemplu în ADHD prezintă și tulburări de învățare, iar în autism prezintă tulburări de dezvoltare intelectuală.

Autismul, conform DSM-5:

Tulburarea din spectrul autismului include tulburările cunoscute anterior sub numele de: autism infantil, autism al copilăriei, autism Kanner, autism cu funcționalitate ridicată, autism atipic, tulburarea pervazivă de dezvoltare nespecificată în altă parte, tulburarea dezintegrativă a copilăriei și tulburarea Asperger.

Manifestările tulburării variază în funcție de gravitatea afecțiunii, vârstă și nivelul de dezvoltare. Din această cauză i s-a dat denumirea de tulburare de spectru. 

Simptomele pot fi observate clar în cel de-al doilea an de viață al copilului, dar se pot vedea și înainte de 12 luni dacă acestea sunt severe.

Care sunt criteriile de stabilire a diagnosticului?

Tulburarea de spectru autist are 3 niveluri de severitate:

•  Nivelul 1 în care prezintă o inflexibilitate comportamentală și dificultăți de relaționare ce interferează semnificativ cu funcționarea într-unul sau mai multe contexte. Necesită susținere.

•  Nivelul 2 are arii de dezvoltare precum limbajul și relaționarea destul de sever afectate și prezintă dificultăți la schimbare. Necesită susținere substanțială

•  Nivelul 3 necesită susținere foarte substanțială, ariile de dezvoltare fiind afectate sever; Nivel foarte scăzut de relaționare și incapacitate de adaptare.

Pentru a stabili aceste niveluri, se urmăresc următoarele criterii:

•  Carențe în comunicarea verbală și non-verbală și interacțiunea socială.

•  Modele restrictive, repetitive de comportament: activități și interese anormale precum 

felul în care utilizează obiecte, insistența pentru uniformitate, fixații, modele de gândire rigide, sensibiliate la anumiți stimuli, etc.

•  Simptomele trebuie să fie prezente în perioada timpurie de dezvoltare. 

•  Simptomele provoacă afectare clinică semnificativă în domeniile social, profesional sau în alte domenii importante de funcționare la momentul actual.

Toate aceste criterii se observă prin multiple evaluări medicale și psihologice și se stabilesc prin interviuri și teste ce arată prezența simptomelor.

În funcție de severitatea tulburării, se va face un plan de intervenție care va ajuta la îmbunătățirea comportamentului și ameliorarea unor simptome.

Ruxandra Dragomir
Psiholog clinician

Scroll to Top