Caută
Close this search box.

Author name: Ruxandra Dragomir

Influența memoriei psihosociale asupra familiei moderne

Familia modernă reprezintă schimbarea mentalității în societate și este încă întâmpinată cu anumite dificultăți de unele persoane. Pentru a vedea ce s-a schimbat și de ce, este nevoie să analizăm situația familiei tradiționale. Ce este familia tradițională? Ca și caracteristici, familia tradițională era bazată în general pe necesitate mai degrabă decât pe iubire. Căsătoriile erau aranjate și ascundeau diverse motive, fie că erau pentru anumite beneficii sau constrângeri sociale pornite de la mentalitatea colectivă că a-ți întemeia o familie este o datorie și nu te vei realiza în viață fară îndeplinirea acestui scop. Divorțul se realiza greu, iar oamenii nu vedeau acest lucru ca pe un semn bun. O persoană care era singură,  nu avea o reputație bună. În familia tradițională, erau roluri bine stabilite între bărbat și femeie: bărbatul era “stâlpul familiei”, cel care muncește, iar femeia este cea care are grijă de copii și de casă. Familia modernă, schimbarea mentalității în societate: În prezent, familia modernă este preponderentă și preferată de tineri. Ea a dus la modificarea familiei tradiționale prin dezvoltarea și emanciparea femeii. Rolurile din familie s-au schimbat complet, iar acum bărbatul nu mai este singurul stâlp al casei. Femeile pun mult mai multă importanță pe carieră și dezvoltare personală, devin egale bărbatului pe plan economic, social, profesional. În familia modernă divorțul este ușor de obținut, iar ideea cum că partenerii trebuie să rămână împreună orice s-ar întâmpla, dispare. Persoanele care suferă abuzuri și devin victime ale violenței domestice ies mult mai repede din relație. Pe ce piloni se construiește familia modernă? Familia modernă este constituită prin sentimente de dragoste, respect și loialitate. Oamenii sunt mai independenți financiar și nu mai este nevoie să depindă de partener, având nevoie de el că să supraviețuiască. Dispare ideea că trebuie să avem un singur partener și să trăim cu acesta toată viața. Viața romantică și de cuplu devine mai diversă și mai flexibilă. Schimbările care au loc în societatea modernă privind familia, sunt încă privite ca pe o amenințare de către unele persoane. Trebuie să se țină cont de faptul că în trecut, multe familii erau nefericite și trăiau împreună din obligație. Violența domestică era un element obișnuit în familia tradițională, însă pentru familia modernă acest lucru nu mai este tolerat.  Se căștigă respectul reciproc și înțelegerea. Partenerii se apropie unul de altul pentru că se îndrăgostesc și se cunosc fară să apară obligații și constrângeri, tot odată se pot despărți foarte ușor, iar aici câștigă diferența de valori și opinii care poate deveni un impediment în relație. Ruxandra DragomirPsiholog clinician

Ce spune manualul de diagnostic despre autism? Noutăți și interpretări ale specialiștilor

Introducere Atunci când vine vorba de stabilirea unui diagnostic, medicii folosesc un anumit set de criterii standard care definesc tulburarea și o interpretează folosind un limbaj comun preluat dintr-una din aceste două cărți numite DSM sau ICD. Ce este DSM-5? Pentru evaluarea psihiatrică medicii pot folosi una dintre cele două cărți menționate anterior. ICD înseamnă “Clasificarea Internaţională a Bolilor şi Problemelor de Sănătate” și este mai des întâlnită la medici, iar DSM înseamnă “Manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale” și este o carte folosită des în psihologie. În acest articol voi vorbi despre cea din urmă. Cea mai recentă ediție a cărții DSM a fost publicată în 2013 și este ediția a-5 a. Este publicată de Asociația Americană de Psihiatrie (APA) și este folosită de către diverși specialiști în domeniul sănătății mentale sau chiar domeniul juridic pentru a determina diagnosticul unui pacient în urma evaluării. Ce spune DSM-5 despre autism? În primul rând trebuie să știm că autismul este clasificat ca și tulburare de neurodezvoltare. Ce sunt acestea? Conform DSM-5, tulburările de neurodezvoltare reprezintă un grup de afecțiuni cu debut în perioada de dezvoltare. Ele se manifestă devreme în cursul vieții, în perioada preșcolară a copilului și se caracterizează prin deficite de dezvoltare în arii diverse precum aria socială, profesională, școlară, personală. De multe ori, aceste tulburări apar în comorbiditate una cu cealaltă. De exemplu în ADHD prezintă și tulburări de învățare, iar în autism prezintă tulburări de dezvoltare intelectuală. Autismul, conform DSM-5: Tulburarea din spectrul autismului include tulburările cunoscute anterior sub numele de: autism infantil, autism al copilăriei, autism Kanner, autism cu funcționalitate ridicată, autism atipic, tulburarea pervazivă de dezvoltare nespecificată în altă parte, tulburarea dezintegrativă a copilăriei și tulburarea Asperger. Manifestările tulburării variază în funcție de gravitatea afecțiunii, vârstă și nivelul de dezvoltare. Din această cauză i s-a dat denumirea de tulburare de spectru.  Simptomele pot fi observate clar în cel de-al doilea an de viață al copilului, dar se pot vedea și înainte de 12 luni dacă acestea sunt severe. Care sunt criteriile de stabilire a diagnosticului? Tulburarea de spectru autist are 3 niveluri de severitate: •  Nivelul 1 în care prezintă o inflexibilitate comportamentală și dificultăți de relaționare ce interferează semnificativ cu funcționarea într-unul sau mai multe contexte. Necesită susținere. •  Nivelul 2 are arii de dezvoltare precum limbajul și relaționarea destul de sever afectate și prezintă dificultăți la schimbare. Necesită susținere substanțială •  Nivelul 3 necesită susținere foarte substanțială, ariile de dezvoltare fiind afectate sever; Nivel foarte scăzut de relaționare și incapacitate de adaptare. Pentru a stabili aceste niveluri, se urmăresc următoarele criterii: •  Carențe în comunicarea verbală și non-verbală și interacțiunea socială. •  Modele restrictive, repetitive de comportament: activități și interese anormale precum  felul în care utilizează obiecte, insistența pentru uniformitate, fixații, modele de gândire rigide, sensibiliate la anumiți stimuli, etc. •  Simptomele trebuie să fie prezente în perioada timpurie de dezvoltare.  •  Simptomele provoacă afectare clinică semnificativă în domeniile social, profesional sau în alte domenii importante de funcționare la momentul actual. Toate aceste criterii se observă prin multiple evaluări medicale și psihologice și se stabilesc prin interviuri și teste ce arată prezența simptomelor. În funcție de severitatea tulburării, se va face un plan de intervenție care va ajuta la îmbunătățirea comportamentului și ameliorarea unor simptome. Ruxandra DragomirPsiholog clinician

Autismul și psihiatria pediatrică

Autismul Autismul este o tulburare neurologică și de dezvoltare care afectează persoana de la ușor la sever în sfera cognitivă, comportamentală și socială. Este afectat felul în care aceasta comunică și cum interacționează cu ceilalți, precum și învățarea și comportamentul. Tulburarea de autism are un spectru larg și se manifestă încă din primul an de viață al copilului. Simptomele Autismului Infantil Copiii cu autism pot prezenta diverse simptome, care includ: Dacă copilul prezintă astfel de semne, este indicat să se apeleze la medic și să se înceapă terapia cât mai devreme, pentru a avea cele mai bune rezultate. Psihiatria Pediatrică: Ce se Întâmplă la Medic? De multe ori copiii care se confruntă cu tulburări psihice nu primesc tratament corespunzător datorită mai multor factori care intervin: pe lângă costurile tratamentului și a consultației, apare și frica față de tulburarea în sine în principal datorită stigmatizării și a neînțelegerii acesteia. Evaluarea în Psihiatria Pediatrică Psihiatria pediatrică (psihiatria pentru copii) încearcă să înțeleagă starea de sănătate mintală a unui copil sau a unui adolescent prin anumite metode de evaluare corespunzătoare. Evaluarea constă în analizarea mai multor aspecte, acestea fiind: biologice, sociale, psihologice, tulburări de comportament, tulburări mentale, emoționale și de dezvoltare. Această observație se face deobicei pe bază de interviu, din care se obțin informații despre : Informațiile pot fi obținute de la reprezentanții legali / părinți sau cu permisiunea lor, și de la medicul de familie, profesori și alte rude care vor ajuta medicul psihiatru să obțină un raport cât mai detaliat privind starea de sănătate mintală a copilului. Desfășurarea consultației la medicul psihiatru Medicul va pune întrebări legate de problemele pe care le întâmpină părinții și copiii acasă, la școală sau în relațiile cu ceilalți. Ce dificultăți sunt, cum au apărut și cum au evoluat și se stabilesc care sunt factorii care cauzează simptomele. Se va explora felul în care copilul relaționează cu persoanele din jur, dar și felul în care părinții relaționează cu el. Se va observa dacă există probleme în alimentație, somn, dacă există și alte boli sau intervenții medicale sau dacă au existat probleme pe parcursul sarcinii. Medicul psihiatru va evalua capacitatea copilului de a face față la stres, abilitățile lui academice, cognitive, aspecte de personalitate și aspecte sociale. În urma acestor interviuri care se aplică atât la părinți/ tutorele legal cât și la copil prin întrebări ușoare, adecvate vârstei, se vor recomanda și analize de specialitate necesare care oferă informații detaliate legate de starea organismului: analize de sânge, RMN, etc. și evaluarea psihologică. În funcție de evaluare și rezultate medicale, medicul va stabili un diagnostic, un plan de tratament și recomandări. În cele mai multe dintre situații se recomandă terapia, aceasta fiind de mai multe feluri, depinde de nevoile copilului. Intervenția psihologică ajută la diminuarea unor simptome și duce la o dezvoltare mai bună a copilului. Ruxandra DragomirPsiholog Clinician

Tulburarea de spectru autist – diagnosticarea precoce

Ce este autismul? Autismul este o tulburare de neurodezvoltare care se caracterizează prin dificultăți de comunicare și socializare, schimbări comportamentale, deficiență de reciprocitate socio-emoțională, comportamente repetitive și restrictive. Are un spectru larg și poate afecta persoana de la ușor la sever, chiar din primul an de viață. Autismul infantil se poate diagnostica înainte de vârsta de 3 ani. Cu cât se diagnostichează mai repede cu atât se pot lua masuri în funcție de severitatea tulburării, care vor ajuta la o dezvoltare mai bună a copilului. Cum se manifestă autismul la copii? Copiii cu autism manifestă simptome vizibile. Ei par diferiți de restul copiilor de aceeași vârstă, în sensul că pot fi prinși în “lumea lor”, nu fac contact vizual cu interlocutorii și nu manifestă interes pentru lumea din jur. Pot manifesta hipersensibilitate la lumină, zgomote, mirosuri, senzații tactile (poartă numai anumite tipuri de haine, nu suportă să fie atinși) și gusturi, motiv pentru care pot avea preferințe stricte la mâncare. Cum depistăm autismul la bebeluși? Încă din primul an de viață copilul poate manifesta semne de tulburare de spectru autist. Acestea sunt: Tulburarea de spectru autist se regăsește la 1 din 100 de copii, conform Organizației Mondiale a Sănătății. Este important ca simptomele să fie identificate timpuriu, astfel încât copiii să fie integrați cât mai devreme în procesul de terapie. Șansele de recuperare cresc semnificativ dacă terapia începe cât mai curând, de la cea mai fragedă vârstă a copilului, așadar semnele bine observate nu pot conduce decât la prevenirea unui timp pierdut în posibilitatea recuperării copilului tău. Ruxandra DragomirPsiholog Clinician

Linia Vieții – Cum să te cunoști mai bine

Ce este linia vieții? Psihoterapia presupune multe forme de abordare pe care terapeutul le adoptă în încercarea de identificare a realelor scenarii și probleme cu care clientul se confruntă în scopul construirii unui plan de acțiune corect. Printre altele, una dintre aceste tehnici este linia vieții. Aceasta tehnică este utilizată pentru a aduce în fața clientului povestea vieții lui, așezată în capitole, ordonată după etape, permițând o observație clară a momentelor cheie care s-au petrecut în viața sa, momente ale căror consecințe s-au răsfrânt asupra sa lăsând urme importante care au condus la nevoia actuală de a înțelege ce anume se întâmplă cu acesta. Linia vietii este o tehnică ce implică un efort analitic deosebit și multă răbdare. Atunci când privim la evenimentele ce s-au desfășurat în viață noastră trebuie să ne gândim, să reflectăm la ceea ce s-a petrecut și la ce a adus acel aspect nou în viața noastră. Spre exemplu: ce resurse am luat din această întâmplare? Ce am învățat? Cum m-a schimbat această experiență? Multe dintre resursele pe care le avem în prezent se datorează experiențelor din trecut. Pot să folosesc strategiile care m-au ajutat în momentele anterioare și în prezent? Prin această tehnică ne înțelegem valorile, credințele, greșelile și deciziile. Cum se folosește? Din punctul de vedere al realizării sale, aceasta nu este deloc dificil de realizat și poți să faci asta oricând, ori de câte ori simți că vrei să privești asupra vieții tale în ansamblu, te-ai împotmolit în trăirile tale sau vrei să te cunoști mai bine. Aplică… Trasează o linie pe o foaie albă și începe să notezi experiențele viața. Începând cu cea mai veche pe care ți-o amintești, poți adăuga toate experiențele care pentru tine au însemnat ceva, fie ele negative sau pozitive. Pe linie se adaugă evenimente ale vieții precum nașterea ta și a altor membri ai familiei, căsătoria, decesul, mersul la scoală, la facultate, etc. În afară de evenimentele obișnuite, mai sunt și cele care pentru tine, poate, au însemnat ceva foarte important: Câteva exemple? Evenimente care au cauzat o schimbare semnificativă în viața ta. Momente dificile, perioade de confuzie, situațiile de criză prin care ai trecut. Momente marcante care poate s-au întâmplat înainte de nașterea ta, dar care te afectează și pe tine. Recomandări  Atenție! Nu este nevoie să te grăbești. Acest proces este lent și de lungă durată. Oferă-ți timp pentru autocunoaștere și autoanaliză. Dă-ți voie să simți ceea ce ai trăit, să procesezi informația și să observi ceea ce ai învățat din situațiile trecute. Ca să înțelegi unde te aflii, este nevoie să înțelegi prin ce experiențe ai trecut, experiențe care te-au condus pe un drum sau altul și care te-au construit așa cum ești astăzi. Cunoașterea de sine este un proces continuu și profund care îți permite să explorezi straturile tale interioare și să descoperi adevărata ta identitate. Tu când ai lucrat ultima oară cu tine și cât de multe ai descoperit? Ruxandra DragomirPsiholog Clinician

Fă din tine o prioritate

Iubirea de sine Probabil că termenul este cunoscut, sigur te-ai întâlnit cu el cândva. Dar ce înseamnă? Iubirea de sine pare un lucru simplu, pe care îl face toată lumea, poate pentru că așa ar fi normal sau poate nu. Poate pentru unii iubirea de sine nu există și este o formă de a spune că ești de fapt egoist, că te gândești numai la tine. Înseamnă să fii o prioritate în viața ta și prin asta să fii atent la emoțiile și la nevoile tale. Ai observat cât de ușor este să ne uităm la nevoile și dorințele celorlalți? Cum ne aruncăm să-i salvăm pe cei din jurul nostru cu tot ce putem și cu toate sfaturile, dar cât de greu este să conștientizam propriile nevoi și să urmăm propriile sfaturi?  Prioritizarea propriei persoane Este în regulă să fac din mine o prioritate? Ca să funcționezi la performanța adevărată și să poți să îi ajuți și pe ceilalți, trebuie să devii tu o prioritate pentru tine, să devii conștient de nevoile tale și să lucrezi activ la menținerea unor obiceiuri sănătoase în viața ta. Cu alte cuvinte răspunsul la întrebare este: da. A fi o prioritate pentru tine nu este doar în regulă, ci și necesar.  Cum facem asta? Ca să cultivăm iubirea de sine, trebuie să devenim conștienți de noi înșine și de ceea ce facem peste zi. Este foarte ușor să ne lăsăm purtați de valul cotidian, să devenim prinși în responsabilități, în muncă și în relațiile cu ceilalți și să uităm de noi.  Prin conștientizare de sine realizăm că uneori mergem prea departe și uităm să punem pauză, devenim atenți la emoțiile noastre, la ce trăim și de ce avem nevoie ca să ne fie bine. Conștientizându-ți nevoile și trăirile, adu în viața ta și elemente care te îndeamnă să te iubești pe tine. Sănătatea fizică și psihică Ai grijă de tine și fă din asta o prioritate. Când vorbesc de grija de sine, mă refer la sănătatea fizică și psihică. Oricine spune că o dietă sănătoasă și practicarea sportului din plin este cheia către o viață echilibrată, dar deși nu toți ne-am născut sportivi, putem încerca să ieșim mai mult la aer și să introducem în activitățile noastre de peste zi plimbări relaxante în parc sau oriunde ne simțim bine. Să nu uiți de psihicul tău. Să te bucuri de timpul tău liber, să fii prezent cu mintea și să înveți să te relaxezi. Controlează stresul și anxietatea și permite-ți să trăiești pentru tine și nevoile tale. Fă ceea ce iți place, ori de câte ori ai ocazia. Fă-ți timp pentru plăcerile tale. Învață lucruri noi care sunt în domeniul pasiunilor și dezvoltă-te. Mintea umană este curioasă și are nevoie constant de informații noi pentru a fi puternică. Înconjoară-te de oameni care te ajută să crești. Un anturaj pozitiv iți oferă oportunități de dezvoltare personală și te încântă cu prezența. Lasă oamenii din jurul tău să te inspire și învață de la ei. Stai în prezența celor care te fac să zâmbești și să te simți bine. Bucură-te așadar de fiecare moment în care poți transforma clipele, în valori noi care să susțină excelent evoluția ta. Acolo unde există iubirea de sine și rănile vechi se vindecă mai ușor, dar și cele noi se produc mult mai greu. Ruxandra Dragomir Psiholog clinician

Scroll to Top