Caută
Close this search box.

Author name: Adela Muntean

Ce este raportul de evaluare psihologică?

Ce conține un raport psihologic? Un raport psihologic reprezintă un document redactat de psihologul clinician, cu o lungime variabilă, între 3-10 pagini, un raport bun răspunde clar și obiectiv întrebării (motivului) clientului. Acesta conține: Subiectele abordate în raportul psihologic clinic pot fi foarte variate, cele mai multe rapoarte sunt structurate adecvat în jurul axei constituite din prezentarea funcționării cognitive, emoționale şi a modului de relaționare interpersonală. Pe lângă aceste aspecte, raportul psihologic poate include informații asupra punctelor forte, aptitudinilor vocaționale, defenselor (mecanismelor de coping), potenţialului suicidal, comportamentului în condiții de stres, impulsivității, ariilor de conflict, sexualității (Groth-Marnat & Wright, 2016).  Cerințele de întocmire ale unui raport psihologic Pentru ca o informație să se regăsească în raportul psihologic ar trebui să corespundă următoarelor criterii:  •  să corespundă contextului care a generat cererea de evaluare; •  să fie necesară pentru a răspunde la întrebarea ce a generat evaluarea;  •  să corespundă cunoștințelor celui ce a realizat cererea (adică a clientului);  •  să contribuie la înțelegerea particularităților persoanei. Deși nu există un format unic pentru raportul psihologic, este important ca el să integreze atât informația cunoscută despre client/pacient înaintea procesului de evaluare sau terapie, cât şi informația nouă, pusă în evidență în urma acestui proces. Rapoartele psihologice reflectate în literatura de specialitate conțin în mare măsură elemente comune, aceastea se diferențiază de scopul urmărit al evaluării psihologice, structura și cerințele înaintate de instituția ce solicită astfel de rapoarte. Steliana Rizeanu (Pintelie) în cadrul notelor de curs ”Psihodiagnoza și evaluarea clinic a copilului și adolescentului” [6, p. 77-82] ne prezintă următoarele elemente a raportului de evaluare psihologică: Raportul de evaluare psihologică este completat de către psihologul evaluator şi cuprinde în mod sistematizat informaţii asupra subiectului rezultat în urma evaluării. În funcţie de mijloacele de evaluare folosite, raportul final poate fi: Ce conține raportul psihodiagnostic elaborat după structura oferită de Colegiului Psihologior din România? Raportul psihodiagnostic şi de evaluare psihologică elaborat de către Colegiul Psihologilor din România şi International Institute for the Advanced Studies of Psychotherapy and Applied Mental Health cuprinde următoarele elemente: –  informaţii despre client; –  obiectivul psihodiagnosticului şi evaluării; –  descrierea succintă a componentelor psihologice; –  nivelul subiectiv; –  nivelul cognitiv; –  nivelul comportamental; –  nivelul psihofiziologic; –  nivelul de personalitate şi mecanismele defensive/adaptare; –  nivelul de relaţionare interpersonală; –  concluzii (sumarizarea informaţiilor în termeni psihologici); –  recomandări (implicaţii ale concluziilor pentru obiectivul psihodiagnosticului şi evaluării);  –  avizul psihologic. Adela MunteanPsiholog clinician

Evaluarea psihologică – obligatorie sau necesară?

Evaluare psihologică – ce este și în ce contexte se realizează? Evaluarea psihologică este un subiect despre care se vorbește prea puțin, mulți dintre noi au trecut printr-o evaluare psihologică la angajare sau pentru a obține permisul auto. Chiar dacă nu ne face plăcere sau ne este teamă de o evaluare psihologică, aceasta are un rol foarte important și ar trebui să constituie un instrument valoros care oferă multe informații utile psihologilor, părinților, cadrelor didactice sau angajatorilor.  Evaluarea psihologică poate fi realizată cu mai multe scopuri, ea poate ajuta o persoană să obțină un certificat de handicap, poate ajuta un copil să fie încadrat conform nevoilor personale într-o școală pentru copii cu cerințe speciale, poate ajuta adolescenții să se orienteze profesional sau ne poate ajuta pe fiecare dintre noi să știm care este, în cazul nostru, magnitudinea simptomelor specifice depresiei, anxietății sau a altor tulburări emoționale și cognitive. Rezultatele unei evaluări ar trebui să ne ajute să decidem dacă o intervenție este necesară. Evaluarea psihologică a copiilor – importanța descoperirii unor afecțiuni în perioada timpurie a dezvoltării În cazul copiilor mici, evaluarea psihologică realizată cu instrumente validate și normale pe populația României ne poate indica posibilele întârzieri în dezvoltare, existența tulburărilor de scris-citit, a tulburărilor de atenție sau a autismului. Unele probleme ale copilului pot fi observate, cu ajutorul evaluării, încă în primul an de viață. De ce este important să știm cât mai devreme dacă există întârzieri în dezvoltare sau dacă sunt prezente alte tulburări? Studiile realizate de psihologi clinicieni, psihoterapeuți și specialiști din domeniul neuroștiințelor ne arată că în cazul multor tulburări psihologice, intervenția cât mai timpurie joacă un rol crucial în ameliorarea sau tratarea unor psihopatologii. Pe scurt, cu cât intervenim mai repede, cu atât putem schimba mai multe. Evaluarea psihologică a copilului cu dizabilități este obligatorie la prima încadrare în grad de handicap, precum și pentru toate orientările și reorientările școlare și profesionale de către COSP. În cazul copiilor cu dizabilități mintale, psihice și asociate, precum și în cazul copiilor cu HIV/SIDA și boala canceroasă, evaluarea psihologică este obligatorie la fiecare reîncadrare în grad de handicap. Dacă la copiii mici, la preșcolari și școlari părinții își pun problema unui consult psihologic la copii atunci când observă că aceștia prezintă într-un fel sau altul particularități distincte față de media copiilor din grădiniță, școală etc. (vorbim despre deficitul de atenție, comportament hiperactiv, agresiv, stări de agitație continuă sau dimpotrivă tendința de izolare, lipsa comunicării și interacțiunii sociale), la adolescenți încep să apară întrebări vis-a-vis de problemele de adaptare școlară, socială, menținerea unor relații de prietenie, sentimente de marginalizare, comportamente de automutilare, o imagine de sine fragilă, lipsa de încredere în propriile forțe, sentimentul lipsei de apartenență la familie, grup, societate. În tot cazul, este clar că necesitatea unui consult psihologic la copii și adolescenți se impune la fel ca și consultul la medicul oftalmolog, sau la stomatolog, poate mult mai  mult decât atât întrucât psihicul trebuie tratat cauzal și sistemic, complex și în detaliu întrucât tulburările psihice, de la depresie și până la psihoză determină și influențează decisiv starea de sănătate și energia, activismul viitorilor adulți. Evaluarea psihologică pentru încadrarea într-un grad de handicap Conform legislației în vigoare, evaluarea psihologică a copiilor cu handicap este necesară atunci când vorbim despre boli și tulburări ale sistemului nervos și ale funcțiilor mentale globale. Astfel, în cadrul bolilor neurologice, putem vorbi despre încadrare în grad de handicap în cazuri de: malformații congenitale, facomatoze, boli demielinizante, cum este scleroza multiplă cu tulburări motorii și senzoriale, boli heredo-degenerative (ex: coreea cronică Huntington), sechele de tip pareză, paralizii, epilepsie, sindroame extrapiramidale, poliomielita, tumori cerebrale benign, paralizii cerebrale congenital sau dobândite, afecțiuni progresive cum este distrofia musculară progresivă Duchenne). În toate aceste cazuri, evaluarea psihologică la copii urmărește mai ales deficitele apărute la nivelul principalilor analizatori, motricitatea fină și grosieră, locomoția, coordonarea, îndeplinirea deprinderilor de autoservire, existența tulburărilor de comportament, vorbire. Evaluarea psihologică pentru angajare În ceea ce privește tulburările psihice debilitante și care necesită evaluare psihologică la copii pentru încadrare în grad de handicap, pe prim plan apar întârzierile mintale (retard) – aici evaluându-se coeficientul de dezvoltare până la vârsta de 3 ani și coeficientul de inteligență peste vârsta de 3 ani și tulburările de limbaj, hiperactivitate, emoționale și de conduită, psihologul fiind solicitat să măsoare și să estimeze amploarea afectării, în vederea stabilirii gradului de handicap. Examinare psihologică la angajare – evaluarea psihologică este obligatorie pentru următoarele meserii și profesii: – personal cu funcție de decizie; – personal cu funcție de conducere; – cadru didactic; – funcționari publici; – sanitar personal, educativ personal; – îngrijire personală lucrează la înălțime; – personal care lucrează în medii de înaltă, medie și joasă tensiune; – personal cu lucrul în condiții de zgomot; – personal care își desfășoară activitatea în condiții de izolare; – personal care lucrează în tura de noapte; – personal care lucrează în medii cu expunere la radiații ionizante, câmpuri electrice și electromagnetice, activități ce presupun manipularea de substanțe toxice și stupefiante; – personal care muncește în mediul subteran; – cetățeni străini care lucrează pe teritoriul Romaniei; – angajații care conduc autovehicule de serviciu sau personale în interesul companiei și în timpul orelor de serviciu sau se deplasează cu acestea între locul de muncă și domiciliu (conducători auto neprofesioniști). – avize pentru participarea la admiterea în anumite instituții de învățământ superior sau alte forme de învățământ; În urma testării psihologice se eliberează aviz psihologic pentru angajare. Evaluarea periodică a angajaților Examinare psihologică periodică a personalului – pentru a cunoaște modul în care abilitățile și aptitudinile evaluate la angajare evoluează din punct de vedere al intereselor angajatorului, oferind un bun indicator asupra calității muncii. Examinare psihologică la schimbarea funcției face parte din selecția profesională, urmată procesului de recrutare, pentru a verifica posibilitățile angajatului de a desfășura o muncă cu randament ridicat. Examinarea psihologică pentru promovarea profesională sau abateri la solicitarea angajatorului, în urma unei asemenea evaluări, managerul are posibilitatea să obțină informațiile necesare, cu ajutorul rezultatelor la testele psihologice aplicate, pentru a lua decizia …

Evaluarea psihologică – obligatorie sau necesară? Read More »

Logopedie aplicată pentru copiii cu autism – idei pentru acasă

Introducere Copiii reacţionează prima dată la zgomote, nu la vorbire. Jocuri auditive Un joc interesant ar fi “Ce se aude?”, acest joc poate fi realizat cu ajutorul instrumentelor muzicale, al jucăriilor sau imaginilor cu animale sălbatice şi domestice, mijloace de transport, etc. şi al sunetelor ambientale. Regulă: Se repetă de mai multe ori denumirea obiectului şi sunetul produs de acesta. Copiii trebuie să asculte cum face fiecare obiect, să ȋl exploreze, apoi se ȋntorc cu spatele, ascultă şi identifică obiectul care a făcut acel zgomot. Sfat: la ȋnceputul dezvoltării auditive, zgomotele vor deveni mai clare când vor fi verbalizate: “Ding- dong – cine e la uşă?” Copiii ajung să imite spontan aceste sunete. Important este să nu acoperiţi zgomotul cu vorbirea şi să vorbiţi numai după ce a fost auzit zgomotul. „De unde vine sunetul?” Veţi avea nevoie de o jucărie care produce un zgomot (de preferinţă jucăriile pentru bebeluşi, care atunci când le strângi emit un sunet). Un copil va sta cu spatele ȋn timp ce numărăm până la 10, iar alt copil va lua jucăria şi se va ascunde. Se arată spre ureche şi se spune “ascultă” copilului care a numărat, fiind lăsat să caute locul de unde vine sunetul. „Caută şi ghiceşte” Jocuri de explorare și curiozitate Curiozitatea poate fi un bun stimul pentru ȋnvăţare şi un moment potrivit pentru dezvoltarea unor situaţii conversaţionale intense. “Unde s-a ascuns Laura?”, “Poate e ȋn spatele fotoliului?” “Hai să vedem!”, etc. Utilizarea calendarului pentru orientare Calendarele care oferă orientare Copiii care ȋnţeleg mai greu vorbirea din viaţa de zi cu zi sunt deseori surprinşi sau iritaţi dacă intervine ceva neaşteptat. Un plan al zilei cu fotografii oferă copiilor orientare. De asemenea calendarele ajută la ȋnţelegerea conceptelor de timp azi, ieri, mâine, luni, etc. Ȋn felul acesta copiii pot să ȋnţeleagă şi trecerea timpului. A mai trecut o zi, tăiem cu un X chenarul specific zilei. La calendare, pentru a-l ajuta pe copil să poată sesiza că o zi este diferită de cealaltă, e de preferat să se introducă ȋn fiecare zi câte o activitate specifică – luni ascultăm o poveste, marţi ascultăm din nou povestea şi desenăm ce ne-a plăcut cel mai mult, etc. Acest gen de activități îl ajută pe copil să se structureze și să asocieze mai ușor ziua cu activitatea. Jocuri ce implică mișcarea Jocuri ce implică mişcarea Printre copiii hipoacuzici, putem găsi copii mai activi cu care nu putem colabora mereu eficient. Un joc amuzant care stimulează atenţia, memoria şi coordonarea mişcărilor îl reprezintă “Jocul elefantului”. Copiii formează un cerc, iar un copil se aşează ȋn mijloc. Copilul din mijloc arată spre un alt copil care ȋşi aşează mâinile asemănător unei trompe ȋn faţa nasului, iar copii din stânga şi din dreapta aduc mâna ȋn dreptul urechii lui. Copilul din mijloc ȋşi alege din nou alt copil care trebuie să facă ceea ce au făcut ceilalţi. Se elimină din joc copiii care nu reacţionează la indicii. O altă sugestie de joc care implică mişcarea este “Jocul cu lanterna”. Mai ales copiii de vârstă mică sunt fascinaţi de lumină, iar acest lucru poate duce la crearea unui dialog ȋn care sunt utilizate prepoziţiile “pe”, “sub”, ȋn spatele”, ȋn faţa”, “ȋntre”. Folosind lumina de la lanternă, copiii trebuie să fie atenţi şi să o captureze. Cântece, versuri și jocuri cu degețele Cântece, versuri şi jocuri cu degeţelele Muzica, versurile şi jocurile ritmice sunt valoroase pentru dezvoltarea vocabularului şi a comunicării, ele fiind componente orientate spre dezvoltarea atenţiei şi memoriei auditive. Pentru ca acestea să fie ȋnsuşite, e necesar un număr mai mare de exersări, mai ales la o vârstă mică. Un exemplu ar putea fi următoarea poezie: „Pe-o cărare lungă-scurtă Patru iepuri merg la nuntă (palmele sunt orientate ȋn jos, degetele puţin desfăcute şi ȋndoite pe jumătate; la rostirea versurilor, batem cu vârfurile degetelor ȋn masă) Şi cum trec un deal şi-o vale Hop! Le iese lupul ȋn cale (mâinile formează pumnişori cu care lovim pe rând masa) Dar suntem tare grăbiţi!” (cu mâna dreaptă salutăm degetul cel mare de la mâna stângă)             „Alunelu, alunelu/hai la joc / să ne fie, să ne fie cu noroc…”             „A-a-a, acum e toamnă, da / E-e-e, plăcută vreme e, / I-i-i veniți copii la vii.         ” Poveștile și beneficiile lor Poveştile Beneficiile cititului sunt mai bine cunoscute ca oricând. Cititul are rolul de a dezvolta capacitatea de ascultare, ȋnţelegere, de formare a vocabularul activ şi pasiv, de povestire, de ȋnţelegere a oamenilor şi situaţiilor de viaţă, a sentimentelor. O tehnică eficientă ȋn care menţinem trează atenţia, memoria auditivă şi curiozitatea copilului este aceea ȋn care noi citim un paragraf dintr-o anumită poveste care este ȋnsoţită de imagini, iar apoi putem cere să povestească ce anume a ȋnţeles. Adela MunteanSpecialist Logoped

Cine pune diagnosticul de autism? Pașii corecți spre diagnosticare

Introducere Specialiștii recomandă diverse metode de screening pentru depistarea autismului la copii, care vor fi instituite încă din timpul consultațiilor medicale pe care micuții le fac în mod regulat la medicul pediatru. Prin acest mod, doctorii vor putea să identifice semnele și manifestările precoce specifice bolii. Diagnosticul și tratamentul timpuriu pot ajuta la stabilirea potențialului și capacităților reale ale unui copil. Atunci când este depistată o întârziere în dezvoltare, testele și investigațiile suplimentare pot ajuta specialiștii să stabilească dacă problema existentă are vreo legătură cu autismul sau cu alte tulburări pervazive de dezvoltare (PDD) sau cu alte stări sau boli cu simptome similare, cum ar fi întârzierile de limbaj sau cu tulburările de personalitate evitante. În cazul în care medicul care realizează consultul nu dispune de suficientă experiență profesională sau nu este specializat în probleme legate de dezvoltarea psihică a copilului, va recomanda un specialist, de obicei, un psihiatru pentru copii sau adolescenți, psiholog, neurolog sau un logoped pentru testări suplimentare. Testări Evaluări ale comportamentului – Pentru acest timp de investigație se vor folosi diverse chestionare și ghiduri pentru a se determina tipul specific de întârziere în dezvoltarea unui copil. Acestea includ: Copiii care prezintă întârzieri în dezvoltare de obicei continuă să introducă în gură obiectele, chiar dacă acest obicei nu este specific etapei lor de dezvoltare. Această practică poate duce la intoxicații cu plumb sau alte substanțe care trebuie identificate și tratate cât mai curând posibil. În situații speciale, pot fi efectuate și anumite analize și teste suplimentare de laborator, printre care și: Diagnostic precoce Medicii care consultă sugarii și copiii în timpul vizitelor de rutină ar trebui să observe și eventualele semne care s-ar putea manifesta timpuriu. Diverse investigații și teste cum ar fi chestionarele specifice anumitor nivele de dezvoltare sau teste speciale pentru diagnosticarea autismului la copii pot fi utile pentru o evaluare comportamentală corectă. În cazul în care un medic descoperă unul din următoarele semne caracteristice dezvoltării întârziate la copii, trebuie să recomande intervenția specialiștilor: Dacă nu există semne evidente ale întârzierii în dezvoltare sau alte semne neobișnuite în urma testelor de screening, cei mai mulți dintre sugari și copii nu au nevoie de evaluări suplimentare până la următoarea vizită la medic. Totuși, dacă există în familie și un alt membru diagnosticat cu autism, sunt necesare evaluări suplimentare privind întârzierile de limbaj, problemele de învățare, abilitățile reduse de socializare precum și orice alt simptom care ar putea sugera prezența anxietății sau depresiei. Indiferent de vârstă sau de stadiul de dezvoltare, atunci când apar tulburări de socializare, învățare sau probleme în dezvoltarea unei persoane sunt necesare investigații și testări. Adela Muntean Specialist Logoped Ruxandra Dragomir Psiholog Clinician

Ce este logopedia?

Introducere Cuvântul “logopedie” provine de la grecescul “logos” care înseamnă cuvânt şi ”paidea” care înseamnă educaţie. Deci logopedia se ocupă de educaţia vorbirii, iar în sens larg de studierea şi dezvoltarea limbajului, de prevenirea şi corectarea tulburărilor de limbaj. Scopul logopediei este acela de a asigura, prin înlăturarea tulburărilor de vorbire, dezvoltarea psihică generală normală a persoanelor, formarea şi dezvoltarea pe măsura capacităţilor lor, de stabilirea sau restabilirea de relaţii corecte cu cei din anturaj. Importanța Logopediei la Copii Logopedia acordă atenţie în special copiilor deoarece: – tulburările de vorbire au o frecvenţă mai mare ca urmare a fragilității aparatului fono-articulator și a sistemelor cerebrale implicate în vorbire. şi nu trebuie să se consolideze şi să se agraveze; – posibilităţile de corectare sunt mult mai mari; – prin înlăturarea la timp a acestora se preîntâmpină apariţia altor modificări psihice şi comportamentale. Componența Logopediei Logopedia este o disciplină care are ca scop activitatea de educare şi corectare a problemelor de limbaj care apar uneori la copii dar şi la adulţi. Aceasta are două componente: Rolul Logopedului Ce face logopedul? Logopedul este specialistul care se ocupă de terapia tulburărilor de vorbire şi limbaj. Acesta identifică problema, elaborează metodele de recuperare şi supervizează activităţile de recuperare care se impun în funcţie de diagnostic. Tulburările de Limbaj la Copii Cele mai întâlnite tulburări de limbaj la copiii de vârstă preşcolară și şcolară sunt:  Principiile terapiei logopedice Activitatea logopedică se desfășoară în baza unor principii de bază: Activitățile Realizate în Cadrul Terapiei Logopedice Activităţile realizate în cadrul terapiei logopedice 1. Terapia generală: Terapia tulburărilor de limbaj cuprinde două etape:      2. Terapia specifică: Adela Muntean Specialist Logoped

Scroll to Top