Comunicarea este un aspect fundamental al interacțiunii umane și joacă un rol esențial în gestionarea relațiilor interpersonale. Comportamentul nostru definește experiențele pe care le putem avea. De aceea, este important să știm cum să îl gestionăm și cum să acționăm. Pentru acest lucru, trebuie să știm ce este asertivitatea și cum o cultivăm.
1. Ce înseamnă asertivitate – informații utile
Asertivitatea reprezintă una dintre cele mai importante abilități în ceea ce privește comunicarea interpersonală și gestionarea relațiilor. Asertivitatea ca definiție implică exprimarea propriei opinii, nevoi și dorințe într-un mod respectuos și direct, fără a încălca drepturile sau sentimentele celorlalți. A fi asertiv înseamnă să te poziționezi în mod clar față de o persoană sau o situație și să comunici într-un mod care să exprime încredere de sine, fără să uiți de respectul față de ceilalți.
Asertivitatea este o abilitate crucială în construirea și menținerea relațiilor sănătoase. Oamenii asertivi sunt mai puțin predispuși să fie manipulați sau tratați în mod abuziv de către ceilalți, deoarece sunt capabili să își apere propriile drepturi și să își exprime nevoile în mod clar. În plus, comunicarea asertivă contribuie la creșterea încrederii reciproce și la dezvoltarea unei atmosfere de respect și colaborare în relații.
Este important să subliniem că asertivitatea nu înseamnă să fii agresiv sau insensibil față de alții. Este o abilitate care necesită echilibru și înțelegere. O persoană asertivă este capabilă să își exprime opinia în mod clar și direct, fără a leza sentimentele celorlalți. Este esențial să ne amintim că fiecare persoană are dreptul la propria sa opinie și sentimente, iar asertivitatea ne ajută să ne exprimăm aceste drepturi într-un mod respectuos și constructiv.
Asertivitate vs pasivitate
Pasivitatea în comunicare se caracterizează prin inhibiția de a-ți exprima propriile nevoi, gânduri și sentimente într-un mod direct și eficient. Persoanele pasive evită adesea confruntările și își suprimă sau minimizează propriile opinii în fața altora.
Comunicarea pasivă poate fi însoțită de trăsături precum lipsa încrederii în sine, teama de respingere sau conflict și tendința de a te subordona sau de a te supune dorințelor și așteptărilor altora. Persoanele pasive pot avea dificultăți în stabilirea limitelor proprii și pot fi susceptibile la manipulare sau abuz din partea celorlalți.
Într-un mod pasiv de comunicare, persoana poate evita să spună „nu”, chiar și atunci când este necesar, și poate fi reticentă în a-și exprima nevoile sau în a cere ceea ce își dorește. Comunicarea pasivă poate crea un dezechilibru în relații și poate afecta încrederea și stima de sine a individului.
În timp ce asertivitatea în comunicare promovează exprimarea directă și respectuoasă a nevoilor și opiniei proprii, pasivitatea poate duce la inhibiție și suprimarea vocii personale. În timp ce persoana asertivă își afirmă drepturile și își exprimă nevoile într-un mod echilibrat și constructiv, cea pasivă evită confruntările și își subestimează importanța, cedând deseori în fața altora. Alegerea unei abordări asertive în comunicare poate contribui la îmbunătățirea relațiilor și la dezvoltarea unei stime de sine sănătoase, în timp ce pasivitatea poate crea tensiuni și disconfort în interacțiunile interpersonale.
Unul dintre exemplele de asertivitate ar fi: vecinul îți cere să-i împrumuți mașina de tuns iarba într-un moment în care ai nevoie urgentă de ea pentru a-ți îngriji propria curte în weekend.
Răspunsul pasiv: „Nu știu, cred că e ok. Când ai nevoie de ea?”
În acest răspuns, persoana nu își exprimă în mod clar nevoia și importanța utilizării mașinii în weekend, lăsând posibilitatea ca vecinul să presupună că împrumutul este acceptat și nu se ține cont de programul celuilalt.
Răspunsul asertiv: „Îmi pare rău, dar am nevoie de mașina de tuns iarba în weekend. Totuși, o poți împrumuta în timpul săptămânii.”
În acest răspuns, persoana își exprimă clar nevoia și motivele pentru care nu poate împrumuta mașina în weekend, oferind totodată o alternativă pentru vecin.
Asertivitate vs agresivitate
Agresivitatea în comunicare și comportament se manifestă prin exprimarea opiniei și nevoilor proprii într-un mod dominant, ostil și chiar violent. Persoanele agresive încearcă să își impună punctul de vedere asupra celorlalți, ignorând sau neglijând drepturile și sentimentele acestora. Ele pot recurge la insulte, critici dure sau alte forme de intimidare pentru a obține ceea ce își doresc.
Comunicarea agresivă este adesea însoțită de o atitudine defensivă și lipsa respectului față de ceilalți. Persoanele agresive pot fi percepute ca fiind dominatoare, autoritare și chiar intimidante, ceea ce poate afecta negativ relațiile interpersonale și climatul social. În timp ce asertivitatea promovează exprimarea directă și respectuoasă a nevoilor și opiniei proprii, agresivitatea poate crea tensiuni și conflicte, afectând relațiile interpersonale și mediul social în ansamblu.
Asertivitate – exemple agresive: un coleg îți cere să îl acoperi în timpul pauzei pentru că vrea să iasă la o cafea cu un prieten și nu își dorește să fie observat de șeful vostru.
Răspunsul agresiv: „Nu te pot acoperi mereu! Îmi dai mereu sarcini suplimentare și nu îți pasă de programul meu.”
În acest răspuns, persoana este agresivă și acuzatoare, ignorând posibilitatea de a comunica în mod constructiv cu colegul, recurgând la reproșuri și critici.
Răspunsul asertiv: „Înțeleg că ai nevoie de ajutor, însă în acest moment am și eu propriile mele sarcini de rezolvat în pauză. Poate putem găsi o soluție alternativă pentru situația ta.”
Acest răspuns exprimă în mod clar propriile nevoi și limite, în timp ce menține un ton respectuos și deschis pentru a discuta despre găsirea unei soluții care să fie benefică pentru amândoi.
În ceea ce privește adulții, încrederea în sine îi ajută să abordeze viața cu o atitudine pozitivă și proactivă. Având încredere în abilitățile și potențialul propriu, oamenii sunt mai predispuși să își asume riscuri calculate și să își urmeze pasiunile. Această atitudine îi poate conduce spre noi oportunități și experiențe de învățare, contribuind la dezvoltarea personală și profesională.
De asemenea, încrederea în sine este strâns legată de gestionarea stresului și a anxietății. Persoanele care au încredere în propriile capacități sunt mai puțin predispuse să fie copleșite de presiunea sau incertitudinea din jur. Acestea sunt mai rezistente în fața eșecurilor și mai capabile să găsească soluții sau să învețe din experiențele negative. Această reziliență îi ajută să rămână echilibrați și să facă față situațiilor dificile cu încredere și calm.
Încrederea în sine este foarte importantă și în ceea ce privește relațiile interpersonale și succesul social. Oamenii care se simt încrezători în propriile abilități sunt mai capabili să stabilească și să mențină relații sănătoase. Aceștia comunică mai eficient, sunt mai deschiși la noi conexiuni și sunt mai puțin afectați de critici. Această încredere în sine îi ajută să se simtă mai confortabili în propria piele și să se exprime autentic în interacțiunile cu ceilalți.
Astfel, încrederea în sine aduce beneficii pe multiple planuri, oferindu-le oamenilor puterea și reziliența necesară pentru a se confrunta cu provocările vieții în mod eficient și pentru a-și atinge obiectivele. Dezvoltarea încrederii în sine este un proces continuu, care implică auto-reflecție, acceptare și creștere personală. Cu toate acestea, investiția în construirea încrederii în sine poate aduce recompense semnificative, îmbunătățind calitatea vieții și contribuind la fericirea și succesul pe termen lung.
2. Asertivitatea la copii – bună sau nu?
Asertivitatea la copii reprezintă un subiect de dezbatere în rândul părinților, educatorilor și specialiștilor în domeniul educației.
Există argumente puternice în favoarea asertivității la copii. Aceasta îi ajută pe cei mici să își dezvolte încrederea de sine și stima de sine. Copiii asertivi sunt mai predispuși să își urmeze visurile și să își asume riscuri, deoarece au convingerea că își pot exprima gândurile și sentimentele într-un mod eficient. De asemenea, asertivitatea le oferă copiilor abilități de comunicare și exprimarea nevoilor într-un mod clar și respectuos. Această abilitate facilitează dezvoltarea relațiilor interpersonale sănătoase și constructive în mediul școlar și în viața de zi cu zi. Mai mult decât atât, asertivitatea îi învață pe copii să stabilească limite personale și să își apere drepturile. De asemenea, copiii asertivi sunt mai puțin vulnerabili la bullying și la alte forme de abuz, deoarece știu să își apere drepturile într-un mod pozitiv și constructiv.
Cu toate acestea, există și argumente contra. Unul dintre acestea este riscul ca ei să fie percepuți ca fiind nepoliticoși sau dominatori dacă sunt prea asertivi. Acest lucru poate duce la respingere sau la conflicte cu ceilalți copii sau adulți.
O lacună mai mare în a fi asertiv o au copiii diagnosticați cu autism. Cu toate acestea, există modalități care îi pot ajuta să capete caracteristicile de care au nevoie. Uite câteva dintre ele:
Terapia ABA: se concentrează pe învățarea abilităților sociale. Copiii învață să recunoască semnele sociale și să interacționeze eficient în diferite situații. Prin modelarea comportamentului asertiv, ei înțeleg cum trebuie să își exprime nevoile și opiniile într-un mod respectuos și eficient. Aceștia sunt încurajați să observe și să imite comportamentele asertive prezentate de terapeuți. În plus, terapia ABA îmbunătățește comunicarea non-verbală. Dezvoltarea contactului vizual, gesturilor și expresiilor faciale facilitează comunicarea eficientă și ajută copiii să își înțeleagă și exprime gândurile și sentimentele. Totodată, cei mici învață strategii de rezolvare a conflictelor și cum să își exprime punctul de vedere într-un mod calm și respectuos.
Terapia senzorială: este un instrument esențial în abordarea nevoilor speciale ale copiilor, inclusiv a celor cu autism. Această formă de terapie se concentrează pe dezvoltarea abilităților senzoriale și pe gestionarea răspunsurilor la stimuli, având un impact semnificativ asupra comportamentului și abilităților adaptative ale copiilor. Deși beneficiile terapiei senzoriale nu sunt direct legate de asertivitate, există conexiuni evidente între aceasta și dezvoltarea abilităților asertive. Prin intermediul terapiei senzoriale, copiii învață să gestioneze anxietatea și stresul, să își îmbunătățească concentrarea și adaptabilitatea la mediu, să se desensibilizeze la stimuli dificili și să atingă o stare de relaxare. Aceste aspecte contribuie indirect la creșterea încrederii în sine și la dezvoltarea abilităților de comunicare asertivă în rândul copiilor cu autism.
3. Persoană asertivă – care sunt caracteristicile sale?
Un aspect esențial al asertivității este capacitatea de a-ți exprima opiniile și sentimentele într-un mod clar și direct. Astfel, o persoană asertivă poate spune „nu” atunci când este necesar, poate exprima un dezacord sau poate solicita clar ceea ce își dorește. Cu alte cuvinte, asertivitatea înseamnă să îți folosești vocea în mod eficient pentru a-ți exprima gândurile și sentimentele, fără a le suprima sau a le ignora.
Pe lângă exprimarea propriei păreri, asertivitatea implică și ascultarea activă a celorlalți. O persoană asertivă este deschisă la opinii și perspective diferite și este dispusă să le ia în considerare. Acest lucru înseamnă că într-o conversație, o persoană asertivă nu doar vorbește, ci și ascultă cu atenție și empatie, respectând punctele de vedere ale celorlalți.
Asertivitatea ca stil de comunicare este extrem de bună, atât pentru cel care o primește, cât și pentru cel care o practică. Ea este strâns legată de stabilirea și menținerea limitelor personale. O persoană asertivă este conștientă de drepturile și nevoile sale și este capabilă să le comunice celorlalți într-un mod clar și respectuos. Aceasta poate refuza cererile sau solicitările care nu îi sunt confortabile sau nu îi servesc interesele fără a se simți vinovată sau nevoită să ofere explicații exhaustive.
Desigur, adulții au nevoie și ei de îndrumare pentru a căpăta atribute precum asertivitatea. Iată câteva soluții:
Terapia cognitiv-comportamentală: poate ajuta adulții să devină mai asertivi prin intermediul identificării și schimbării gândurilor și comportamentelor autolimitative, prin exerciții practice de comunicare asertivă și prin gestionarea emoțiilor asociate cu exprimarea asertivă. Prin abordarea gândurilor și credințelor iraționale sau autolimitative, adulții pot învăța să își crească încrederea în sine și să adopte comportamente mai sănătoase în diferite situații. De asemenea, TCC-ul poate oferi adulților instrumente și tehnici practice pentru a-și exprima nevoile și opiniile într-un mod respectuos și eficient.
De asemenea, există și servicii de consiliere pentru dezvoltare personală. Acestea pot contribui la creșterea încrederii în sine și a stimei de sine a adulților, facilitând astfel capacitatea lor de a fi mai asertivi în relațiile interpersonale și în mediul profesional. Prin intermediul antrenamentelor în rezolvarea problemelor și luarea deciziilor, adulții pot învăța să își apere drepturile și să își exprime nevoile într-un mod asertiv și eficient.
Așadar, acum știi ce e asertivitatea, dar și ce poți face pentru a-ți îmbunătăți acest atribut! Ia în considerare informațiile și sfaturile de mai sus și alege să investești în viitorul tău!
Referințe:
Four Dimensions Of Assertiveness
Assertiveness in Children
Ștefania Zorcă
